Despre urarea "La multi ani!"

Daca subiectul tau nu se incadreaza la celelalte categorii, posteaza aici!

Moderator: florin

Despre urarea "La multi ani!"

Postby Marian » Sat Jan 17, 2009 2:25 pm

ce pare aveti de urarea La Multi Ani ?

E biblic a o folosi? Ma refer strict numai la cei crestini nu la cei necrestini.

Astept argumente pro si contra, opiniile tuturor.

[20090219 10:25 Titlul editat de daniel pentru evitarea confuziei dintre acest fir de discutie si un altul similar]
Marian
membru
membru
 
Posts: 8
Joined: Thu Nov 23, 2006 11:59 pm
Location: Bucuresti

Re: La multi anii ! ! !

Postby daniel » Sat Jan 17, 2009 3:55 pm

Buna intrebare :-)

Mie mi se pare ca spunandu-i (urandu-i) asa unui necrestin il las in necunostinta de Dumnezeu cam intentionat.

Vreau sa ma folosesc de o ilustratie foarte sugestiva: Dialogul detinutilor comporta cateva modifcari (ce tin de contextul vietii lor). Cand unul dintre detinuti are ziua de nastere, nimeni nu ii va ura "La multi ani!" pentru ca nimieni nu-si doreste sa petreaca "multi ani" in circumstantele respective (in detentie).

Similar, din punctul de vedere al crestinilor, este destul de inoportun sa urezi "la multi ani" fara Dumnezeu. De aceea, cred ca mult mai potrivit ar fi o formulare "La multi ani cu Dumnezeu" sau "Iti doresc viata eterna (vesnica)"

Eu am folosit astfel de formulari la serviciu (cu cei necredinciosi) avand astfel posibilitatea de a discuta despre Dumnezeu cu colegii respectivi.

HAR si discernamant!
daniel
utilizator foarte activ
utilizator foarte activ
 
Posts: 839
Joined: Sun Nov 19, 2006 6:48 am
Location: Bucuresti

Re: La multi anii ! ! !

Postby Dani Ionescu » Sat Jan 17, 2009 5:55 pm

Pe engleza mi se pare o urare mai potrivita: "Happy Birthday". Niciodata nu mi-a placut sa cant "La multi ani" la ziua cuiva (nu numai pt ca nu am voce :-)) deoarece nimeni nu ar vrea sa traiasca 150 de ani, dintre care ultimii 50 sa fie la pat. De multe ori ii intreb pe credinciosi "chiar vrei sa traiesti multi ani?". Si alteori spun: "nu iti urez traditionalul <la multi ani>, ci..."

Nu vad neaparat o greseala fatala cu aceasta urare, dar mi se par cuvinte spuse ca sa umplem golul si sa ne conformam "traditiei".
--
Resting in Him,
Dani Ionescu

"God can do without the bended knee, but not without the broken heart"
Dani Ionescu
utilizator foarte activ
utilizator foarte activ
 
Posts: 556
Joined: Fri Nov 24, 2006 12:41 am
Location: USA

Re: La multi anii ! ! !

Postby Corneliu » Mon Jan 19, 2009 5:09 pm

Cântecul spune: “La mulţi ani, CU SĂNĂTATE, ...”, şi-i posibil să fi fost inspirat din versete ca acestea:

1 Tes. 5:26 „Spuneţi sănătate tuturor fraţilor cu o sărutare sfântă.”

Rom. 16:16 „Spuneţi-vă sănătate unii altora cu o sărutare sfântă. Toate Bisericile lui Hristos vă trimit sănătate.”

... că doar ne numim ’popor creştin’ .

Sănătate-n toate!
vă urează Corneliu
Corneliu
utilizator foarte activ
utilizator foarte activ
 
Posts: 1011
Joined: Sat Nov 25, 2006 7:10 pm
Location: N. Am

Re: La multi anii ! ! !

Postby marcusdumitru » Wed Feb 18, 2009 12:33 am

Exemple din cartea Daniel:

Haldeii au răspuns împăratului în limba aramaică: „Vecinic să trăieşti, împărate! (3:9)

Împărăteasa, la auzul cuvintelor împăratului şi mai marilor lui, a intrat în odaia ospăţului, a luat cuvîntul şi a vorbit astfel: „Să trăieşti vecinic, împărate! (5:10)

Apoi aceste căpetenii şi dregătorii aceştia s'au dus cu mare zarvă la împărat, şi i-au vorbit aşa: „Să trăieşti vecinic, împărate Dariu!” (6:6)

Urarea de a trăi ani îndelungaţi îşi are originea în zorii omenirii, şi iniţial era vorba de mai mult decât de un număr finit de ani. Orice mare suveran dorea să dăinuiască veşnic, şi dacă moartea îl ajungea din urmă, se îngrijea ca amintirea lui să dăinuiască. Dacă religia facilita asta, era ridicat la rang de zeu, sau mumificat, sau reîncarnat, etc. Vorbesc în special de suverani pentru că ei nu aveau limitare în resurse şi eforturi pentru a încerca nemurirea cu degetul. Restul oamenilor trebuiau să se mulţumească cu mai puţin, după posibilităţile fiecăruia.
Aşa că "La Mulţi Ani" e o ambiţie mică şi umilă.

Ce e cel mai interesant e că acest vis al prelungirii zilelor, dacă se poate pentru totdeauna, pe care neamurile l-au visat, s-a făcut AIEVEA şi REAL prin revelaţie. Întâi iudaismul, apoi creştinismul, au arătat că viaţa veşnică e o realitate şi că nu este deloc greu de ajuns la ea. Prin Isus Cristos, ambiţia de odinioară de a trăi mulţi ani cu sănătate, a fost înlocuită cu fericirea vieţii veşnice, prin har.

De când am înţeles asta, mi se pare şi mie un pic ciudat să urez cuiva la mulţi ani. Mai departe decât o simplă formalitate, o sintagmă prietenească care se potriveşte evenimentului... cred că este expirată pentru mine, în omul cel nou. Nu îmi doresc mulţi ani pe pământ, în sensul că ştiu că bătrâneţea aduce cu sine multe necazuri şi neputinţe. Şi Pavel prefera să meargă "dincolo" că i-ar fi fost personal mai bine, dar se gândea şi la cei lăsaţi în urmă.
În Lege Dumnezeu promite celor care îl ascultă o viaţă lungă. În special porunca a V-a e însoţită de o făgăduinţă, aşa cum ştiu toţi copiii de pocăiţi: ca fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ. Proverbele lui Solomon de asemenea spun că înţelepciunea aduce viaţă lungă, pe când nebunia te omoară repede. Versetele despre asta sunt nenumărate.
Deşi Legământul cu poporul Israel este ceva special, nerepetabil şi ne aplicabil neamurilor sau bisericii, ar fi să remarcăm totuşi că în mod general, moartea e ceva rău, iar viaţa lungă e ceva bun, o binecuvântare de la Domnul, nu numai pentru Evrei.
Aşa că în lipsă de altă aspiraţie, necredincioşii au toate motivele să îşi ureze "La Mulţi Ani". Însă noi, care am primit mai mult decât atât, mai are rost să vedem în mulţi ani pe pământ o formă de binecuvntare? Răspunsul este, oricum, DA! Moartea este cel mai ne-natural element din Creaţie, un intrus cu care trebuie să luptăm, şi este datoria noastră creştinească. Altfel, de ce am mai face orice pentru binele terenal al oamenilor: Să moară de foame, de boli, de tristeţe... că oricum moartea nu contează, ci doar cum mori. NU?
Aici e o ciudăţenie a creştinismului: Este singura religie din lume care, în acelaşi timp este şi cerească şi pământească, care iubeşte şi cerul şi pământul, ca parte a planului lui Dumnezeu.
CS LEWIS zice că creştinismul este un paradox religios care în acelaşi timp iubeşte şi respinge naturalul. Spitalele creştine sunt exemple clare ale acestui paradox: "se luptă împotriva morţii cu toată sinceritatea, cu măiestrie şi calm, aşa cum ar face-o orice umanist secular, în timp ce se recunoaşte în tot timpul că moartea este şi spre bine şi spre rău, ceva pe care umanismul secular nici nu-l visează! Lumea, ştiind că toate comorile noastre adevărate sunt dincolo de mormânt, s-ar aştepta să fim mai puţin preocupaţi decât alţii (despre ce se întâmplă în această lume), ca şi cum moartea nu ar fi importantă. Dar noi nu gântim aşa, pentru că îl urmăm pe cel care a plâns la mormântul lui Lazăr - nu neapărat pentru că era mâhnit de plânsul Mariei şi al Martei, nici cum cred unii, din cauza lipsei lor de credinţă, ci pentru că moartea, plata păcatului, este chiar mai oribilă în ochii Lui decât în ai noştri. Natura pe care el o crease ca Dumnezeu, natura pe care şi-o asumase ca Om, zăcea acolo în faţa lui în ruşine şi putoare, mâncare pentru viermi. Deşi urma să o reînvie în următoarele clipe, El a plâns din cauza ruşinii morţii. Ca să îl să citez pe un profesor de-al meu care zicea:<< Nu mi-e atât frică de moarte pe cât îmi e ruşine de ea.>> Şi asta ne aduce iarăşi la un paradox. Dintre toţi oamenii, noi suntem cei care aşteptăm cel mai mult de la moarte; şi totuşi nimic nu ne va împăca vreodată cu ea ... adică cu ne-naturalitatea ei."(C.S.Lewis, "Some Thoughts", articol publicat în ediţia "God on the Dock").

Mă simt în acelaşi gând şi eu, de aceea, voi continua să spun cu toată sinceritatea, la creştini şi necreştini, această formulă, ca o dorinţă de binecuvântare: LA MULŢI ANI, omule!
E un pericol cumva să căutăm să fim atât de "spirituali" încăt să uităm că si pământul este tot al Domnului, cu oamenii şi vitele, cu zilele şi anii?
Marcus Dumitru
User avatar
marcusdumitru
utilizator activ
utilizator activ
 
Posts: 306
Joined: Fri Nov 10, 2006 1:26 pm
Location: Peru

Re: La multi anii ! ! !

Postby daniel » Wed Feb 18, 2009 5:02 pm

Foarte frumos, Marcuţule!

Mi-a facut placere sa citesc disertatia ta pe tema acestei urari! Domnul sa te binecuvanteze!

Nu stiu daca este un stil literar aparte dar mi s-a parut ca te-ai contrazis de-a lungul explicatiei!

La inceput spui asa:

marcusdumitru wrote:De când am înţeles asta, mi se pare şi mie un pic ciudat să urez cuiva la mulţi ani. Mai departe decât o simplă formalitate, o sintagmă prietenească care se potriveşte evenimentului... cred că este expirată pentru mine, în omul cel nou. Nu îmi doresc mulţi ani pe pământ, în sensul că ştiu că bătrâneţea aduce cu sine multe necazuri şi neputinţe.

apoi, la final concluzionezi cu
marcusdumitru wrote:Mă simt în acelaşi gând şi eu, de aceea, voi continua să spun cu toată sinceritatea, la creştini şi necreştini, această formulă, ca o dorinţă de binecuvântare: LA MULŢI ANI, omule!
E un pericol cumva să căutăm să fim atât de "spirituali" încăt să uităm că si pământul este tot al Domnului, cu oamenii şi vitele, cu zilele şi anii?



In privinta "mortii" scrii cam asa:
marcusdumitru wrote:Moartea este cel mai ne-natural element din Creaţie, un intrus cu care trebuie să luptăm, şi este datoria noastră creştinească. Altfel, de ce am mai face orice pentru binele terenal al oamenilor: Să moară de foame, de boli, de tristeţe... că oricum moartea nu contează, ci doar cum mori. NU?

Cred ca cel mai "ne-ntaural element din Creatie" ar fi pacatul, moartea fiind doar o rezultanta a aparitiei acestuia.
Dar de unde rezulta ca "trebuie sa luptam cu moartea?" Cum ai ajuns la concluzia ca aceasta este "datoria noastra crestineasca?" Ce argumente sau versete ar fi? Ar fi o lupta asa de inegala dar si ... fara miza ... Iar rezultatul nu ar fi decat capitularea in fata ei = eutanasia ?!?!?!


In comentariul asupra Ioan 11, unde il citezi pe CS Lewis apare o apreciere despre Domnul Isus "El a plâns din cauza ruşinii morţii."

Nu-mi trece prin minte sa il contrazic pe CS Lewis dar ceea ce a scris este "un gand." Nici macar nu este cel mai popular gand auzit in predicile care au tema Ioan 11. Sunt multe motive posibile pentru care Domnul Isus a plans. Ca rusinea mortii ar fi fost realmente unicul lucru simtit de Mantuitorul si care a determinat plansul, e doar o presupozitie sau o parere, dar nu stiu daca este cea mai veridica apreciere.


Eu ma gandesc la Pavel si vad la el un alt punct de vedere asupra "fiorilor mortii:"

"Moartea a fost inghitita de biruinta
Unde iti este biruinta, moarte?
Unde iti este boldul, moarte?
Boldul mortii este pacatul si puterea pacatului este legea.
Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul Isus Hristos!"

1 Cor. 15:54,55-57

"Caci sunt bine incredintat ca nici moartea, nici viata, ... nu vor fi in stare sa ne desparta de dragostea lui Isus Hristos, Domnul nostru."
Rom. 8:38-39

"Ma astept si nadajduiesc cu tarie ca nu voi fi dat de rusine cu nimic; ci ca acum, ca totdeauna, Hristos va fi proslavit cu indrazneala fie prin viata mea, fie prin moartea mea."
Caci pentru mine a trai este Hristos si a muri este un castig"

Fil. 1:20-21

Am fost luminat in aceasta privinta ascultand o predica a fr. Nelu Istrate in care semnala ca prea domneste intre crestini frica de moarte. Si ajungem sa ne "sustragem" de ea cat putem chiar daca nu vom face decat sa ne prelungim suferinta. Si suferinta este orice lucru inainte de moarte daca (cand) nu avem in suflete si in gand asteptarea intalnirii cu Domnul Isus.

Insa Pavel DORESTE sa plece acasa (evident, prin moarte)! Numai altruismul si grija sa pentru biserici il fac sa "puna in balanta" ramanerea in trup cu "sansa" plecarii, desi, o spune foarte clar: pentru mine e mai bine dincolo!

Nu vreau sa fac pe viteazul si curajosul (cu voi si cu moartea), doresc sa vedem nu ceea ce suntem si simtim ci cum ar trebui sa fim si sa simtim in aceasta privinta!

E interesant de observat si ca, in fata jertfei Sale, Domnul Isus nu "tremura" din pricina mortii (pentru care CS Lewis spune ca ii era rusine) ci din cauza despartirii de Tatal!


Cred ca o concluzie frumoasa ar putea fi,

marcusdumitru wrote:Prin Isus Cristos, ambiţia de odinioară de a trăi mulţi ani cu sănătate, a fost înlocuită cu fericirea vieţii veşnice, prin har.
daniel
utilizator foarte activ
utilizator foarte activ
 
Posts: 839
Joined: Sun Nov 19, 2006 6:48 am
Location: Bucuresti

Re: La multi anii ! ! !

Postby Dani Ionescu » Wed Feb 18, 2009 5:45 pm

Si mie mi se pare ceea ce spune CS Lewis doar un gand si nu ceva ce reiese din text, asa cum tot un gand este sa spui ca Isus a plans din alte cauze... Pot fi ganduri frumoase, care sa zideasca, dar care nu reies chiar atat de clar din textul scris. CS Lewis declara cu o siguranta prea mare, de parca ar scrie negru pe alb in Biblie exact de ce plangea Domnul. Iata ce declara: “...nu neapărat pentru că era mâhnit de plânsul Mariei şi al Martei, nici cum cred unii, din cauza lipsei lor de credinţă, ci pentru că…” Parerea unora ca Domnul ar fi plans din cauza lipsei de credinta a celor din jur este la fel de valabila ca si parerea lui CS Lewis. Nu vad nici una mai buna ca alta.

Da, Marc, si mie mi s-a parut ca te-ai contrazis, asa cum a remarcat Dani. Ne mai explicit odata? :-)
--
Resting in Him,
Dani Ionescu

"God can do without the bended knee, but not without the broken heart"
Dani Ionescu
utilizator foarte activ
utilizator foarte activ
 
Posts: 556
Joined: Fri Nov 24, 2006 12:41 am
Location: USA

Re: La multi anii ! ! !

Postby florin » Wed Feb 18, 2009 8:51 pm

Dani Ionescu wrote:Da, Marc, si mie mi s-a parut ca te-ai contrazis, asa cum a remarcat Dani. Ne mai explicit odata? :-)


:nuinteleg:
Mie mi se pare ca nu s-a contrazis :mrgreen:
E mult mai clar sa explici tot procesul prin care ai ajuns la o concluzie, si dilemele pe care le ai, decat sa pui fleosc(scuzati expresia) concluzia.
In felul acesta se explica si indirect de ce poate autorul nu crede 100% in concluzie, si de ce a ajuns la concluzia aceea.
Cred ca Marc a explicat bine :wink:
Florin Ghiţă.
User avatar
florin
utilizator foarte activ
utilizator foarte activ
 
Posts: 596
Joined: Fri Nov 10, 2006 7:31 pm
Location: Bucuresti

Re: La multi anii ! ! !

Postby Corneliu » Thu Feb 19, 2009 12:32 am

Bună explicaţie, fr. Florin!

Apoi ANII MULŢI ...
sunt o binecuvântare pentru cei ascultători,
pentru cei c-o ‘viaţă verde’ în timpul tinereţii,
şi ‘albă ca zăpada’ în ‘iarna’ bătrâneţii, etc.

Corneliu
Corneliu
utilizator foarte activ
utilizator foarte activ
 
Posts: 1011
Joined: Sat Nov 25, 2006 7:10 pm
Location: N. Am

Re: La multi anii ! ! !

Postby marcusdumitru » Thu Feb 19, 2009 3:04 am

Băieţi,
Mă bucur tare că vă preocupă concluzia la care am ajuns. E chiar drăguţ din partea voastră. Florin, eşti un geniu! Ai prins ideea. Ce facultate ai terminat? A... da, ştiu. :o
Da, m-am contrazis, pentru că tocmai despre asta e vorba: mintea creştinului este plină de APARENTE contradicţii, pentru că avem o credinţă plină de paradoxuri imposibile minţii umane.
Prin citatul lui CS Lewis am vrut să surprind o latură a acestor paradoxuri. Întreg articolul din care am scos citatul este o mică perlă care arată de ce creştinismul e singura religie adevărată plecând de la aceste paradoxuri.

Depinzând de şcoala şi învăţătura din care provin, sau de la caz la caz după personalitate (sau toane) creştinii vor fi înclinaţi în a acorda o mai mare atenţie uneia dintre cele două laturi la fel de adevărate ale credinţei: cea pământească sau cea cerească.
Graţie primei creaţii, în Adam, am fost desemnaţi administratori ai lumii naturale. Chiar şi în urma păcatului, Dumnezeu menţine mandatul iniţial dat omului... creşteţi, înmulţiţivă, umpleţi pământul şi supuneţi-l.
Graţie celei de-a doua creaţii, în Cristos, creştinul devine şi moştenitorul unei lumi noi, supranaturale, spre care tânjim, dar pe care n-am primit-o încă. Avem ca arvuna Duhului cum că va deveni realitate... dar să trecem hopul întâi.
Creştinul înţelege ordinea lui Dumnezeu, naturalul şi supranaturalul îşi au rolul lor planul Lui. Ca fii regeneraţi revalorăm naturalul ca parte a planului lui Dumnezeu pentru om. Prin această prismă, putem privi pe bolnav, pe sărac, pe văduvă şi pe prizonier nu ca rebuturi ale societăţii, nu ca dezavantajaţii selecţiei naturale... ci ca pe imagini ale lui Dumnezeu cărora să le servim.
Să nu uităm că în afara legii lui Moise, nu există în antichitate un sistem de protecţie socială care să funcţioneze şi pe care oamenii să-l fi şi practicat. Primii care, în afara legii lui Moise, au început de bună voie să se ocupe de nenorociţii acestei lumi au fost creştinii. În primele secole creştine, s-au făcut faimoşi fraţii noştri prin slujba adusă răniţilor, leproşilor, săracilor, văduvelor, etc. Întrebarea e: DE CE?
Un creştin prea "spiritual", cum spuneam, e posibil să nu vadă încă rolul lui pe pământ şi doar aşteaptă să zboare dincolo, ca şi cum nu ar avea aici nimic bun nici de făcut, nici de primit. Este într-adevăr un pas important în maturizarea creştina ca să ne dezlipim iniţial ochii de pământ, şi să ne gândim la lucrurile de sus. Astfel credinciosul începe să înţeleagă perspectiva lui Dumnezeu asupra lumii, vieţii, etc. Dar, după ce pluteşte un timp îmbătat de frumuseţea lucrurilor cereşti, după ce se întăreşte în nădejdea sfinţilor... tot Cuvântul şi Duhul Domnului, îi îndreaptă privirile spre scopul plenar pe pământul pe care încă se află.
Este corect să dorim cerul, ca ţintă finală. Dar este la fel de corect, şi de biblic, să fim sare în lume, să ne rugăm pentru binele cetăţii, să ajutăm pe orfan şi pe văduvă, să luptăm cu boala şi cu moartea.

Referitor la obiecţiile aduse de Daniel. Da, se poate spune că păcatul este cel mai mare rău de pe pământ... însă oare este păcatul ceva strict "NATURAL"? Pentru că eu mă refeream la moarte ca un element intrus în natural, care de fapt nu are ce căuta în natură, adică este ne-natural, sau anti-natural. Păcatul este cauza morţii. Dar nu aş numi păcatul ca fiind un element natural, ci supra-natural, sau spiritual, manifestat în lumea naturală prin multă distrugere. Dar efectul natural major este moartea... în sensul fizic... care este ceva natural, dar care după toate socotelile, nu ar fi trebuit să existe, şi nici n-a existat de la bun început. Hm... asta e o discuţie care duce la lucruri FOARTE complicate...

Gândul lui C.S.Lewis despre motivul Domnului Isus să plângă la mormântul lui Lazăr mi-a venit şi mie acum mult timp. Am căutat şi alte gânduri pe parcurs. Cred personal că simţea şi simpatie cu Maria şi Marta, plângând cu cei ce plâng. Poate că iudeii aveau dreptate zicând "Iată cât de mult îl iubea". Dar faptul că l-a înviat imediat mă face să mă gândesc: având în vedere că ştia deja de câteva zile ce urma să facă, şi de aceea a şi întârziat să vină... uman vorbind, cred că nu prea avea motive să plângă. Cred că noi, dacă am ştii că suntem acolo pentru a le face la toţi o mare surpriză plăcută, n-am mai avea putere(motiv) să plângem. Doar ca Fiu de Dumnezeu, dintr-o perspectivă mai înaltă şi mai profundă asupra semnificaţiei momentului, aş mai găsi motivaţii pentru lacrimile Domnului. Şi această perspectivă o găsesc ca fiind ori legată de înţelegerea Lui perfectă asupra morţii (probabil legat de "ruşinea" morţii despre care pomeneşte Lewis) care implică înţelegerea păcatului şi a jertfei lui ispăşitoare ce urma la scurt timp, ori legată de mila lui faţă de omul îndurerat.... simpatia faţă de Marta şi Maria, la un grad mai mult decât uman, la un grad divin. Eu nu le văd ca gânduri diferite sau posibile explicaţii. Eu înţeleg prin ele unul şi acelaşi lucru, chiar dacă se pune accentul pe una sau alta. Personal mă gândesc că Domnului Isus îi treceau toate acestea la un loc prin minte.

Şi mă mai gândesc la ceva... Lazăr era un credincios... se încredea în Isus şi ştia că el este Mântuitorul. La fel şi Marta şi Maria. Ştim că "Scumpă e înaintea Domnului, moartea celor iubiţi de El." Moartea unui credincios este şi în ochii Domnului, un eveniment deosebit, poate chiar trist şi tragic. Putem înţelege asta şi din descoperirea că va fi o răpire a celor rămaşi în viaţă. Domnul le face favorul acestora de a nu mai trece prin moarte, aceasta fiind ceva ne-esenţial în preschimbarea trupurilor. În loc să fie lăsate în pământ, sunt preschimbate în neputrezire. De asemenea, faptul că ÎNTÂI sunt înviaţi cei morţi în Cristos, pentru ca "noi cei vii" să nu le-o luăm înainte, mă face să zic că li se face o anumită "compensaţie", pentru a nu fi cu nimic în minus sau mai în urma celor rămaşi vii. Văd în moartea fizică a creştinilor ceva esenţial ne-drept, care este îndreptat ulterior de Cristos prin învierea trupurilor.

Din toate acestea am înţeles o motivaţie importantă pentru ca să luptăm împotriva morţii fizice, în special pentru cei necredincioşi, care încă nu au cunoscut mântuirea. De aceea facem spitale şi ne îngrijim în mod special de muribunzi, etc. Creştinii sunt forţa numărul 1 în lume în acţiune socială. Dacă nu ar fi fost aceasta religia curată şi neîntinată înaintea Domnului, poate că Biblia ne-ar fi îndemnat mai clar spre o atitudine nihilist-sacrificală soră cu sinuciderea. Ce motivaţie am mai fi avut să aşteptăm ceva de la pământ, dacă nu am fi primit un mesaj perfect echilibrat? Ne-am fi făcut toţi harakiri mai repede, muncind pe rupte, mâncând prost, terminându-ne sănătatea şi mergând primii la război şi în muncile cu risc mare de radioactivitate, am fi fost ocnaşi voluntari... pentru a căuta moartea mai repede, fără a ne-o lua singuri! :P ... sic.
Ajunsesem luna trecută să meditez cum că un creştin adevărat, un credincios care ia în serios promisiunea vieţii veşnice în rai ar trebui să aiba o mentalitate suicidă, de eutanasiat, pentru care moartea e cel mai de dorit lucru. Dar, Slavă Domnului că ne-a dat TOATĂ învăţătura, şi ne-a ferit de gnosticism şi a lor dihotonie dintre materie şi spirit. Apoi am citit articolul ăsta al lui C.S. Lewis şi mi-am revenit, pentru că mi-a lămurit încă o dată cum stau lucrurile.

De ce m-am contrazis în ce am scris prima dată? Pentru că găsesc în mine două gânduri, asemnănător cu Pavel. Un gând îmi arată că mulţi ani pe pământ nu sunt nimic în comparaţie cu veşnicia ce am primit-o în Cristos. Alt gând, un pic mai matur zic eu, îmi arată şi mie, ca şi lui Pavel, că este mai de folos să fiu aici pe pământ pentru ... deocamdată. Şi acest gând mă face să doresc tuturor o viaţă cât mai lungă aici pe pământ.
Sunt atâţi creştini bătrâni care îşi doresc poate de mult să se ducă sus, dar Domnul îi mai ţine pe aici. Unii zac în pat inconştienţi sau neputincioşi sau în mizerie de mulţi ani. Pentru ei, o rugăciune miloasă ar fi "Doamne, curmă-le suferinţa". Dar, n-ar face-o El dacă asta ar fi cel mai bun lucru de făcut? Pe unii îi mai ţine Domnul pe pământ pentru că alţii mai au nevoie de ei. Pe alţii pentru că ei mai iau nevoie de alţii, pentru că încă nu au înţeles ceva, mai au ceva să se pocăiască, nu şi-au pus casa în ordine... în orice caz, chiar şi în cazul lor, pare a fi mai degrabă un HAR al Domnului.
Şi atunci, când am ura cuiva "la mulţi ani", nu am putea înţelege că dorim peste ei acest fel de HAR? Poate fi chiar o urare mai profundă decât simplul Happy Birthday, care are în vedere doar o singură zi... distractivă?
M-am mai explicat un pic, dragii mei? Vă salut! (Şi asta e o urare discutabilă! SIC)
Marcus Dumitru
User avatar
marcusdumitru
utilizator activ
utilizator activ
 
Posts: 306
Joined: Fri Nov 10, 2006 1:26 pm
Location: Peru

Re: Despre urarea "La multi ani!"

Postby tuti » Thu Feb 19, 2009 1:45 pm

Cind ne gindim la urarea asta la multi ani, cred ca fiecare o vedem dintr-o anumita pozitie care e influentata de gindire sau de imprejurarile in care am crescut, trait...
cred totus ca pentru un credincios nu are mare insemnatate ca el cunoaste pe Acela care este insasi viata. insa pentru ceilalti are o mare valoare isi ureaza asta pentruca sa traiasca cit se poate de mult, pentru ei totul se rezuma la viata asta si nu asteapta de la cealalta aproape nimic, mai este o categorie de oameni care totus zic ca poate o fi inca o viata si traiesc oare cum cu un fel de teama ca sa nu ajunga acolo la viata cealalta si atunci pentru ei e mai important sa traiasca cit se poate de mult. (firea veche doreste sa traiasca cit mai mult. dar duhul omului e vesnic si oricum nu moare dar ajunge in iad(vorbesc de omul ne mintuit)).
cred ca problema e ca nu ce inteleg eu despre urarea asta si e defapt ce intelege acela caruia i-am adresat-o, pentruca pentru mine are o valoare iar pentru celalalt are alta valoare, si cind ii adresez urarea asta de fapt eu nu i transmit ce inteleg eu despre aceasta urare si el intelege de fapt ce stie el ca este urarea. si daca asa stau lucruile eu prin urarea asta pot sa-i intaresc o convingere care e falsa. si eu ca credincios nu cred ca sunt chemat la asta. trebue sa vedem lucrurile din punctu de vedere a lui Dumnezeu ca sa putem invata ceva.
si cind ii adresez aceasta urare unui alt credincios la ce ma refer de fapt la omul lui cel nou? (care oricum e vesnic si salvat) sau la trupul lui muritor (firea paminteasca, sau carnea)? care Dumnezeu a osindit-o sa fie nimicita (ca trebue sa mai stam in trupurile astea care sunt de fapt osindite e alceva) si aici Marcus a adus citeva argumente. Dar cel mai important lucru pentru care raminem inca aici e sa glorificam numele Lui pentru ce a facut pentru noi.

marcusdumitru wrote:Băieţi,
Mă bucur tare că vă preocupă concluzia la care am ajuns. E chiar drăguţ din partea voastră. Florin, eşti un geniu! Ai prins ideea. Ce facultate ai terminat? A... da, ştiu.
Da, m-am contrazis, pentru că tocmai despre asta e vorba: mintea creştinului este plină de APARENTE contradicţii, pentru că avem o credinţă plină de paradoxuri imposibile minţii umane.


din cite stiu un om care are facultate (un om invatat) trebue sa le explice altora pe intelesul lor ca tocmai la asta il ajuta atita invatatura pentru ca ei inteleg si un om fara prea multa carte dar ceilati ce fac? consider ca a avea facultate inseamna a te cobori la mintea altora si ale explica nu a cere celoralti sa se ridice la un anumit nivel ca sa inteleaga.
sau am inteles gresit ca mesajul era doar pentru cei care au terminat un anumit tip de facultate?
tuti
utilizator
utilizator
 
Posts: 54
Joined: Fri Aug 10, 2007 3:34 am

Re: Despre urarea "La multi ani!"

Postby Corneliu » Tue Feb 24, 2009 9:58 pm

„Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta - este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă - „ca să fii fericit, şi să trăieşti multă vreme pe pământ.”” (Efes. 6:1-3)

Aceasta, s-ar parafraza cam aşa: LA MULŢI ANI, copii ascultători!
Din context rezultă că anii mai mulţi constituie o adevărată binecuvântare, făgăduită celor ce-ndeplinesc clauza ascultării.
Scriptura ne îndeamnă pe toţi să fim "ca nişte copilaşi", aşa că nimeni nu-i scutit de LA MULŢI ANI !, pentru că fiecare are peste el o autoritate cu responsabilitate, de care trebuie să asculte.

Corneliu
Corneliu
utilizator foarte activ
utilizator foarte activ
 
Posts: 1011
Joined: Sat Nov 25, 2006 7:10 pm
Location: N. Am

Re: Despre urarea "La multi ani!"

Postby marcusdumitru » Sun Mar 01, 2009 6:55 am

tuti wrote:si cind ii adresez aceasta urare unui alt credincios la ce ma refer de fapt la omul lui cel nou? (care oricum e vesnic si salvat) sau la trupul lui muritor (firea paminteasca, sau carnea)? care Dumnezeu a osindit-o sa fie nimicita (ca trebue sa mai stam in trupurile astea care sunt de fapt osindite e alceva)


Un pic de atenţie tuti în punctul ăsta, ca să nu egalăm "trupul muritor" cu firea pământească sau sarx-ul denumit aşa în epistole.
Bine înţeles că urarea "la mulţi ani" se referă la viaţa aici pe pământ, în trupul muritor. Nu se adresează nici omului nou, nici omului vechi, ci omului viu în trup, unui suflet adică, unui nefeş. Paradigmele "om nou" (sau duhovnicesc) şi "om vechi" (sau firesc) au ca obiect al descripţiei stadiul mental al persoanei, adică realitatea pe care o realizează sau trăieşte respectivul. Acest stadiu este impus de relaţia curentă a omului cu Dumnezeu: duşman sau copil, răscumpărat sau condamnat.
Dar ori cum ar fi, om "nou" sau "vechi", persoana trăieşte în trup. Trupul nu este rău în sine, chiar dacă e coruptibil. Este în mod esenţial identic cu al lui Adam înainte de cădere şi după cădere. Înainte de Cădere, trupul uman era "incoruptibil" doar în virtutea faptului că viaţa lui spirituală se alimenta din Dumnezeu, iar cea fizică se alimenta din pomul vieţii. Aceste două forţe vitale contrabalansau eficient efectul decadent al celei de-a doua legi a termodinamicii (cresterea entropiei, a dezordinii).
Noi zicem "La mulţi ani" pentru că dorim persoanei să nu moară repede, ci să aibă parte de o viaţă lungă. Putem să-i lungim viaţa cu o zi măcar, cu această urare? Nu. Dar putem să i-o dorim? Da! E corect să i-o dorim? Da. Unde vedem atunci problema?
A, că dacă fratele are deja viaţa eternă că e mântuit, atunci ce rost mai are să îi dorim viaţă lungă pe pământ? Nu i-ar fi mai bine să ajungă repede în cer? Atunci să-i urăm să moară? Nicidecum nu ne-ar trece prin cap aşa ceva, nu? Sper că nu!
Aşa cum iscusit a remarcat Corneliu, Efeseni 6:1,2 sunt o mai mult decât o urare de la mulţi ani pentru copiii ascultători. E chiar o promisiune binecuvântată.

tuti wrote:cred ca problema e ca nu ce inteleg eu despre urarea asta si e defapt ce intelege acela caruia i-am adresat-o

Perfect adevărat. Şi e adevărat că omul o va lua în sensul care îi place şi îi convine, sprijinindu-şi teoriile despre viaţă şi moarte. Dar soluţia nu e în a nu folosi urarea. Nicidecum. Dacă vrem, putem să o completăm, să explicăm ce am vrut să transmitem... dar până la urmă mesajul este simplu: vreau să trăieşti! Şi nu mă refer la altceva decât că nu vreau să mori... încă. Probabil că putem lua în sensul acesta şi toate versetele care amintesc despre răbdarea şi pacienţa lui Dumnezeu cu păcătoşii, o îndelungă răbdare, ca ei să nu piară ci să ajungă la pocăinţă.
O întrebare simplă: Dacă aţi avea puterea, prin această urare, să prelungiţi viaţa cuiva, cu 24 de ore, de câte ori i-aţi ura "La mulţi ani?". Chiar şi unui păcătos care crede că aici e iadul, aici e raiul... nu e aşa că i-am ura "La mulţi ani" pănă ne-ar durea gura, în dorinţa de a-i da încă timp să se pocăiască? Cred că aşa ar trebui să punem problema. La asta serveşte viaţa lungă pentru păcătoşi. Pentru credincioşi ştim la ce foloseşte o viaţă lungă! Căci e atâta treabă de făcut aici! E atât de mare secerişul!

tuti wrote:din cite stiu un om care are facultate (un om invatat) trebue sa le explice altora pe intelesul lor... [...]... sau am inteles gresit ca mesajul era doar pentru cei care au terminat un anumit tip de facultate?

Nu te preocupa de sensul paragrafului ăla al meu, era doar pentru Florin Ghită, şi pentru cine ştie ce legătură are facultatea lui cu mine. Era doar o formă de a-mi arăta dragul de Florin. Pentru cei care nu au terminat "facultatea respectivă", se poate parafraza toată povestea aşa: "Vedeţi dragilor cine mă înţelege?" :lol:
Marcus Dumitru
User avatar
marcusdumitru
utilizator activ
utilizator activ
 
Posts: 306
Joined: Fri Nov 10, 2006 1:26 pm
Location: Peru

Re: Despre urarea "La multi ani!"

Postby Dani Ionescu » Sun Mar 01, 2009 10:06 am

Cu urarai sau fara urari, tot atata traieste omul respectiv - cat vrea D-zeu :-) Daca scrie in Biblie acea promisiune asa cum bine a precizat fr Cornel, la ce sa ne mai chinuim noi sa tot spunem "la multi ani"?

Bineinteles, daca un om necredincios isi serbeaza ziua de nastere si este obisnuit cu aceasta urare, nu ma dau inapoi de la a i-o transmite. Asta ar insemna sa fim "prea spirituali", poate exact ce spunea Eclesiastul: "nu fii prea neprihanit". Dar poate mai bine este sa spun altceva in loc de aceasta urare daca asa ma calauzeste D-zeu. Concluzia mea personala: nu este nici rau, nici bine sa spui "la multi ani" cuiva. Nu faci nici o greseala, dar nici o mare isprava.
--
Resting in Him,
Dani Ionescu

"God can do without the bended knee, but not without the broken heart"
Dani Ionescu
utilizator foarte activ
utilizator foarte activ
 
Posts: 556
Joined: Fri Nov 24, 2006 12:41 am
Location: USA

Re: Despre urarea "La multi ani!"

Postby Dani Ionescu » Mon Mar 02, 2009 3:51 am

AM recitit primul mesaj postat de Marian...

Nu cred ca pasajul de la Efeseni ne poate sugera in vreun fel sa uram "La multi ani unui credincios" si cu atat mai putin unui necredincios...

Expresia "Sa traiesti multa vreme pe pamant" este precedata de o conditie: cinsteste pe mama si pe tatal tau. La ce bun sa-i faci omului o urare cand el traieste in neascultare? Sau poate ca traieste in ascultare, dar de cand ai tu atata patrundere incat sa fii sigur de lucrul acesta? Asadar, trebuie sa fim mai degraba preocupati cu conditia si nu atat de mult cu rezultatul. Ceea ce urmeaza dupa "ca sa" este numai treaba lui D-zeu. Se mai adauga o alta expresie: "ca sa fii fericit" care apare inaintea expresiei "sa traiesti multa vreme pe pamant". Cu alte cuvinte, D-zeu nu promite o viata lunga si nefericita sau nu promite viata lunga daca nu promite si fericirea cristica. Si fericirea din punctul lui Dumnezeu se gaseste numai si numai in Hristos si in nimic altceva ce tine de acest pamant, fie ca e vorba de bogatii, fie ca e vorba de sentimente trecatoare. Acestea din urma pot fi canale prin care, in anumite perioade, se poate arata fericirea, dar in ele insele nu constituie fericirea. Dupa cum am mai spus, nu facem nici o interdictie a acestei urari, dar nici nu cred ca gasim in Biblie motive suficiente pt. a o sustine. "Sa traiesti vesnic" este o urare frumoasa. Sa dea D-zeu ca toti sa traim vesnic! Sanatate, da, toti avem nevoie de ea. Ani multi? Nu stiu daca toti... Este normal ca un om ca Pavel sa isi doreasca sa mai ramana pe pamant, pt altii si nu pt el. Era implicat in lucrari, era o binecuvantare pt multi, era un adevarat lider. Este normal ca un misionar sa doreasca sa traiasca cat mai mult, nu pt ca este o mare fericire pe acest pamant, ci pt ca altii au nevoie de el. Totusi, au fost si misionari ca David Brainerd, Oswald Chambers sau McCheynne care au murit la varste fragede. De ce? Ca n-au ascultat de parinti? Ca n-au ascultat de D-zeu? Nu, dar asa a gasit D-zeu cu cale.
--
Resting in Him,
Dani Ionescu

"God can do without the bended knee, but not without the broken heart"
Dani Ionescu
utilizator foarte activ
utilizator foarte activ
 
Posts: 556
Joined: Fri Nov 24, 2006 12:41 am
Location: USA

Next

Return to Alte discutii si intrebari

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron