Cazul Bodnariu

Anunturi din Kosmos. Adica din lumea in care traim. Anunta-ne si pe noi de ce se intampla in lume, dar dintr-o perspectiva biblica. Aici poti discuta despre ce se intampla in lume

Moderator: daniel

Cazul Bodnariu

Postby Filadelfia » Thu Jan 21, 2016 8:04 pm

Cazul Bodnariu
Rugăciune, post, proteste, declaraţii, intervenţii la persoane influente din punct de vedere politic. Luări de poziţie pro sau contra din partea diferiţilor comentatori, simpli spectatori ai cazului ori mânaţi de interese proprii sau de grup. ... În continuare îmi permit şi eu câteva constatări.
Asociaţia aceasta (Barnevernet) nu-şi merită numele, fiindcă acţionează brutal, adică invers de scopul declarat; acela de a proteja copilul de brutalitatea părinţilor.
Nu procedează gradat, adică nu intervine întâi cu avertizări şi consiliere, cu sancţiuni potrivte fiecărui caz în parte şi, doar atunci când se vede imposibilitaea dezvoltării normale în cadrul familiei, să treacă la despărţirea copilului de familie. ... În acest caz extrem să fie siguri că şi copiii nu vor să mai rămână în familia respectivă.
Scopul declarat (binele copilului) se vede clar că este doar de faţadă în momentul când copilul luat brutal de lângă părinţi plânge că vrea înapoi la părinţii săi. Dorinţa aceasta a copilului arată limpede că în noua lui situaţie e mai nefericit decât înainte.
De ce părinţii n-au voie să ştie unde sunt plasaţi copiii? De ce n-au dreptul să constate dacă în noua familie copiii lor sunt mai bine trataţi? Să aibă, de asemenea, dreptul de a-i cere înapoi în momentul în care copiii declară (doar declaraţia lor are putere absolută în regulamentul Barnevernet; pe baza ei sunt despărţiţi de familie) că nu sunt trataţi cum se cuvine şi vor să revină în familia lor. Şi asta arată clar ipocrizia celor de la Barnevernet.
Copiii nu pot să mai fie vizitaţi de părinţi decât când şi cum vor cei care i-au răpit. De ce? De ce se urmăreşte înstrăinarea lor de părinţi? Pentru că scopul nu e întregirea familiei, ci dezrădăcinarea copiilor.
Am şi câteva constatări cu privire la acţiunile celor care sunt alături de familia Bodnariu.
Fraţii lor de credinţă, penticostalii, au sărit imediat şi cu hotărâre în apărarea familiei Bodnariu. Solidaritate normală pentru nişte oameni care se declară temători de Dumnezeu. Normal să te uneşti în post şi rugăciune, să ceri intervenţia lui Dumnezeu, însă nu-i conform Bibliei să-I pretinzi lui Dumnezeu cum şi cât de repede să rezolve situaţia; să ai mai multă încredere în înţelepciunea proprie decât în înţelepciunea lui Dumnezeu.
S-au organizat mitinguri pentru a protesta, adică pentru a-i intimida pe cei de la Barnevernet sau pe politicienii norvrgieni, mitinguri asemănătoare cu cele politice. S-au făcut demersuri la oameni politici pentru a soluţiona cazul. Toate acestea par frumoase. Se dau cifre şi, cei care au aţâţat oamenii să iasă în stradă, se declară bucuroşi când afişează numărul participanţilor. Oare nu-şi dau seama că prin asemenea acţiuni Îl dezonorează pe Dumnezeu? Unii caută argumente în Vechiul Testament pentru a-şi susţine acţiunile. Uită însă că trăim în epoca Harului când Dumnezeu le cere credincişilor să acţioneze în alt mod. Nu numai că se fac că uită în ce perioadă trăim dar dau dovadă că nu înţeleg ori nu vor să înţeleagă corect ceea ce ne este dezvăluit în VT.
Cineva făcea comparaţie cu situaţia Esterei şi a lui Mardoheu. De ce n-o cere aplicată întocmai la acest caz? Adică să ceară conducerii Cultului Penticostal din Norvegia o intervenţie la regele Norvegiei.
Recent altcineva ne trimitea la situaţia în care generalul Iosua lupta împotriva vrăjmaşilor poporului ales de către Dumnezeu şi arăta că acesta (Iosua) biruia doar atunci când Moise întindea mâinile către Dumnezeu. Prin asta vrea să arate că rugăciunea trebuie îmbinată cu protestele pentru a câştiga lupta. În Har creştinul nu-i chemat să nimicească adversarul ci să se roage pentru el. Vreţi luptă? Care pe care? Atunci nu sunteţi urmaşi ai lui Hristos.
La Arad un pastor îşi încheie discursul arătând că acesta (discursul) s-a vrut a avea caracter civic, nu religios. Şi e pastor!
În VT se aminteşte de cazul unei fetiţe care a reuşit, fiind în robie, să-l trimită pe generalul Naaman la prorocul Elisei şi să-l facă pe vrăjmaşul poporului lui Dumnezeu să recunoască supremaţia lui Dumnezeu. S-au înălţat oare rugăciuni, s-a ţinut post ca măcar fetiţa cea mai mare a lui Bodnariu să depună mărturie în faţa răpitorilor şi a celor în seama cui se află? Asta trebuia să fie prima cerere, bineînţeles completată cu rugăciunea de protecţie pentru ea. N-au citit protestatarii în VT şi această relatare? Hai, iute la protest, să ne facem campanie, ca în politică.
În NT Domnul Isus ne învaţă ca atunci când suntem confruntaţi cu autorităţi înalte să nu strigăm că vrem drepturi „cuvenite” unui creştin, să nu le cerem să se poarte creştineşte celor ce nu sunt creştini. („Dar Eu vă spun: iubiţi pe vrăjmaşii voştri ... faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă asupresc şi vă prigonesc.” „Binecuvântaţi pe cei ce vă prigonesc.”) Trebuie să fim o mărturie a Harului, a încrederii depline în Dumnezeu, nu în ceea ce ne scoate pe noi în evidenţă. S-au făcut rugăciuni în acest sens?
De ce n-au fost, de ce nu sunt luări de poziţie în faţa unor fapte mult mai grave? Mulţi creştini sunt terorizaţi, batjocoriţi ori omorâţi în alte locuri în lume. Situaţia lor nu vă interesează? Sau doar în Norvegia vi s-a părut că aţi putea avea succes şi vreţi ca apoi să vă trâmbiţaţi victoria? Să ziceţi că Dumnezeu v-a ascultat, după ce aţi acţionat tipic politic, după ce aţi cerut protecţia celor ce nu-L reprezintă pe Dumnezeu, ci reprezintă puterea laică? De ce n-aveţi încredere deplină în rugăciune şi post?
Aţi uitat că copiii creştinilor nu sunt ai lor ci sunt ai Domnului; părinţii îi au doar în îngrijire şi trebuie să răspundă de ei în faţa Lui? Poate ziceţi că tocmai aşa făcea şi Bodnariu, aşa îi educa. Dar sfatul, aş putea zice porunca, Domnului Isus, în astfel de cazuri sună aşa: „ Când vă vor prigoni într-o cetate să fugiţi într-alta”. De ce a ales Norvegia când ştia ce reguli sunt acolo? În interesul cui, al copiilor? Sau mai bine zis, ce fel de interes?
Tot ce am scris mai sus e o trecere în revistă, la rece, nu înfierbântată, a cazului familiei Bodnariu. E o situaţie gravă şi mă rog, („ plângeţi cu cei ce plâng”)fără să protestez sau să apelez la autorităţi laice, pentru reîntregirea familiei. Am vrut însă să trag un semnal de alarmă asupra „creştinilor” care, înfiebântaţi, au uitat să lupte creştineşte. Sau vor fi creştini doar cu numele: teologi din Laodicea.
Filadelfia
utilizator activ
utilizator activ
 
Posts: 198
Joined: Mon Aug 27, 2007 3:48 am

Return to Cotidian

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron