Fiul Omului: Domnul Isus Hristos pe Pamant

Ce suntem? Este Dumnezeu? Are crestinismul dreptate?

Moderator: marcusdumitru

Re: Fiul Omului: Domnul Isus Hristos pe Pamant

Postby daniel » Mon Apr 07, 2008 12:30 am

claudiu wrote:Domnul Cristos a fost 100% Dumnezeu. Dar 100% om.


Claudiu, mi-au placut accentele pe care le-ai dat! Frumos!
Din cele doua pe care le-am reluat, as spune:

Domnul Cristos a fost / este 100% Dumnezeu. Dar nu a fost 100% om. Ce i-a lipsit pentru a fi 100% om?

HAR si discernamant!
daniel
utilizator foarte activ
utilizator foarte activ
 
Posts: 839
Joined: Sun Nov 19, 2006 6:48 am
Location: Bucuresti

Re: Fiul Omului: Domnul Isus Hristos pe Pamant

Postby claudiu » Mon Apr 07, 2008 7:46 am

Ba a fost 100% om. Si 100% Dumnezeu. Asta am spus. Si ca atare, a fost supus curgerii si inexorabilitatii timpului (cu anumite amendamente punctuale). Cred ca si Sf. Augustin, din cate imi aduc aminte, trateaza chestiunea intr-o maniera fara echivoc.
...racing for the King who got assassinated...
claudiu
utilizator
utilizator
 
Posts: 30
Joined: Fri Dec 08, 2006 4:37 pm

Re: Fiul Omului: Domnul Isus Hristos pe Pamant

Postby Radu » Mon Apr 07, 2008 12:36 pm

Daca ne gandim ca omul este caracterizat de pacat, atunci Domnul Isus n-a fost om 100%. Pe de alta parte.. El a fost ispitit exact ca si noi, in exact aceleasi lucruri, doar ca n-a pacatuit.
Radu Dumitru
User avatar
Radu
utilizator activ
utilizator activ
 
Posts: 236
Joined: Thu Nov 23, 2006 6:23 am
Location: Bucuresti

Re: Fiul Omului: Domnul Isus Hristos pe Pamant

Postby claudiu » Mon Apr 07, 2008 12:56 pm

Radu, cred ca am fost indeajuns de explicit in ceea ce am vrut sa spun. Era vorba de dimensiunea aceea a fiintei lui Cristos pe cand era pe pamant de care vorbeste evanghelistul si pe care a adus-o Daniel in discutie si anume, cresterea. Eu despre asta vorbeam si cred ca am spus destul de clar ce opinie am. Deviem catre off-topic. Dar asta nu mai e treaba mea.
...racing for the King who got assassinated...
claudiu
utilizator
utilizator
 
Posts: 30
Joined: Fri Dec 08, 2006 4:37 pm

Re: Fiul Omului: Domnul Isus Hristos pe Pamant

Postby daniel » Mon Apr 07, 2008 1:25 pm

Claudiu,

Expresia "100% om" este, asa cum spui tu, "fara echivoc."

Ce a spus Radu si ceea ce gandesc si eu este ca, Mnatuitorul, spre deosebire de oricare alt om nascut vreodata pe pamant, (care are UN TATA OM si O MAMA OM :) ) nu a avut un tata pamantesc. Desigur aceasta nu i-ar afecta prea mult statutul de "om 100%."

Tatal Sau se numeste Dumnezeu, prin intermediul Duhului Sfant: Maria "s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfant."

Revenind, ceea ce i-a lipsit Domnului Isus in trecerea Sa prin trupul uman, a fost FIREA PAMANTEASCA, o caracteristica absolut generala rasei umane.

De aici mai departe, lucrurile sunt inca in discutie: cat de 100% a fost si in procesul Sau de crestere sau maturizare (duhovniceasca) si aici avem nevoie de texte biblice sau de revelatie sau de ... tacere.

HAR si discernamant!
daniel
utilizator foarte activ
utilizator foarte activ
 
Posts: 839
Joined: Sun Nov 19, 2006 6:48 am
Location: Bucuresti

Re: Fiul Omului: Domnul Isus Hristos pe Pamant

Postby Corneliu » Tue Apr 08, 2008 7:22 pm

Este impropriu a spune că Domnul Isus Hristos “a crescut” sau “S-a maturizat” duhovniceşte…, cât a trăit printre noi!

Aş pune mai degrabă întrebarea în ce măsură S-a limitat, cât ni S-a revelat, etc.,
pentru a fi înţeles mai bine de către noi?!
Ca Fiu al omului, a învăţat de exemplu “ascultarea”, dar referinţa se face la altceva!
Corneliu
utilizator foarte activ
utilizator foarte activ
 
Posts: 1011
Joined: Sat Nov 25, 2006 7:10 pm
Location: N. Am

Re: Fiul Omului: Domnul Isus Hristos pe Pamant

Postby Dani Ionescu » Thu Apr 10, 2008 4:19 am

Nu este nimic mai minunat decat a-L studia pe Dumnezeul inomenit si pe omul indumnezeit!

"S-a spus despre Domnul ca "Umanitatea Lui a fost perfect naturala in dezvoltarea ei". Nu a existat in El nimic din ceea ce ar reprezenta un progres nenatural: in El, totul a fost o crestere normala. Intelepciunea Lui a tinut pasul cu statura si cu varsta Lui. A fost mai intai copilul, apoi omul Isus, Fiind copil dupa inima lui Dumnezeu va fi supus parinilor Sai si va asculta legea ca unul care era perfect; in aceste conditii el crestea si era tot mai placut inaintea lui Dumnezeu si inaintea oamenilor. Cu toate ca in El era progres, totusi in El nu era nimic obscur, nici un gand rau, nici o greseala; in aceasta se distinge de ceilalti oameni. In El progresul nu era decat o forma a frumusetii morale - cresterea Lui a fost normala si potrivita momentului ei, iar caracterul Lui, in exprimarile pe care le-a luat, a fost in intregime olmenesc: manifestarea Luji a fost comuna omului" (J.G. Bellett)

Este cu adevarat o mangaiera sa stiu ca Domnul meu a trecut pe la varsta mea, a trecut prin probleme asemanatoare cu ale mele, a avut parte de experiente specifice varstei de copil, de tanar sau de om matur. El nu s-a coborat pe pamant in calitate de fiinta angelica care sa nu bea apa, sa nu planga, sa nu rada, sa nu isi puna anumite intrebari ("De ce m-ati cautat?", "OARE NU STIATI...?") sau sa nu guste din intristarile acestei vieti sau...sa fie intr-o lume a Lui, asa cum sunt anumiti sfinti din ziua de astazi datorita dorintei puternice de a se desparti de lume. Unii il prezinta pe Isus ca pe o fiinta care nu a ras. Este adevarat ca Biblia ni-L prezinta pe El plangand, dar este oare o speculatie sa spunem ca un om rade? Daca sustinem ca a fost om inseamna ca a ras, s-a bucurat, s-a jucat. Alteori Domnul este prezentat ca fiind copilul acela care statea ori in Templu, ori numai langa mama si langa tata, dar El chiar se intreba contrariat: "oare voi chiar nu intelegeti ca Eu trebuie sa fiu in casa Tatalui Meu?" - aceasta nu este o intrebare retorica a unui intelept, ci o intrebare izvorata din naivitate: pur si simplu nu intelegea de ce parintii Lui pamantesti L-au cautat "cu ingrijorare"! El nu si-a cerut scuze, caci nici nu avea de ce, dar prin faptul ca "era supus" le-a castigat admiratia si inimile. Atunci cand faci un lucru bun, dar neinteles de ceilalti nu trebuie sa-ti ceri iertare ca nu ai fost mai "grijuliu", ci sa le castigi inimile prin rabdare, supunere si cu armele unui duh bland si linistit. "Neascultarea" Sa fata de parinti a izvorat din dedicarea Sa fata de Tatal Sau. El e inceput prin a-i asculta si a le pune intrebari (versetul 46) celor de la Templu si a sfarsit prin a le da raspunsuri pricepute care ii uimeau pe toti (versetul 47). Aceasta este ordinea. O aplicatie practica: parintii care isi opresc copiii de la o dezvoltare perfect naturala si ii tin numai in "activitati spirituale", gresesc, caci fanatismul impus duce la impietrirea inimii si la uscaciune interioara care devine o boala cronica din care numai cu indurarea lui Dumnezeu mai iesim. Astfel apar in peisajul crestin inimi paralizate si vieti depersonalizate si dezechilibrate. Dumnezeu sa ne ajute sa intelegem progresul natural, pe de o parte si viata fara pata a Domnului nostru, pe dealta parte!
--
Resting in Him,
Dani Ionescu

"God can do without the bended knee, but not without the broken heart"
Dani Ionescu
utilizator foarte activ
utilizator foarte activ
 
Posts: 556
Joined: Fri Nov 24, 2006 12:41 am
Location: USA

Re: Fiul Omului: Domnul Isus Hristos pe Pamant

Postby Corneliu » Thu Apr 10, 2008 9:46 pm

Să vă dau doar un mic exemplu de ceea ce spune fratele Dani despre
“a studia pe Dumnezeul înomenit şi pe omul îndumnezeit”,

…corelat cu ce am expus mai sus, că de fapt Domnul nostru “S-a limitat” în manifestări, în acţiuni, şi ni “S-a revelat” gradual, în timp:

A înmulţit Domnul Isus pâini pentru oameni?
- Da, a făcut-o, pentru că era vorba despre nevoile altora, dar n-a folosit acea putere spre a-Şi satisface propria-I foame. La fel a procedat cu toate trebuinţele Sale…!

(Domnul Isus a fost ispitit să folosească pentru Sine, ca om, ‘abilităţile’ pe care le avea, dar n-a făcut-o…!)
Corneliu
utilizator foarte activ
utilizator foarte activ
 
Posts: 1011
Joined: Sat Nov 25, 2006 7:10 pm
Location: N. Am

Re: Fiul Omului: Domnul Isus Hristos pe Pamant

Postby Dani Ionescu » Thu May 08, 2008 4:41 am

Da, frate Cornel: gandul pe care ni l-ati spus m-a inviorat, amintindu-mi din nou cum a trait El aici pe pamant, gandindu-se nu la a se satisface pe Sine, ci pe altii. El este satisfacut atunci cand eu sunt satisfacut (a nu se confunda satisfactia fireasca cu satisfactia de Sus). De cate ori cautam multumire in lucrurile de pe acest pamant si El trebuie sa ne spuna: "nu vei fi satisfacut pana in momentul in care nu stii ca Eu sunt satisfacut de tine"!

"Am venit sa fac nu voia Mea, ci a Celui ce m-a trimis..." - principiul vietii noastre?
--
Resting in Him,
Dani Ionescu

"God can do without the bended knee, but not without the broken heart"
Dani Ionescu
utilizator foarte activ
utilizator foarte activ
 
Posts: 556
Joined: Fri Nov 24, 2006 12:41 am
Location: USA

Re: Fiul Omului: Domnul Isus Hristos pe Pamant

Postby Dani Ionescu » Sat May 10, 2008 6:40 pm

Am gasit un articol interesant intr-o revista al carui nume nu o sa-l pomenesc deocamdata pentru a nu influenta pe nimeni. Spuneti ce parere aveti. Acesta este doar un fragment pe care l-am ales deoarece cred ca se potriveste cu subiectul nostru.

<<Intrarea Domnului Isus în această lume s-a făcut într-un chip umil, fără gălăgie, fără să se audă glasul pe uliţe, acceptând condiţia de rob smerit , încărcat cu toate nevoile , suferinţele şi necazurile omeneşti. Un prunc maturizat înainte de vreme, un copil şi un adolescent despre care nu ni se spune că a râs vreodată, sau că ar fi glumit, că ar fi vorbit banalităţi. Ce sobrietate, ce responsabilitate, pe umerii plăpânzi ai acestui minunat "Prunc ceresc."

In copilărie va uimi prin ascultarea faţă de părinţii Lui adoptivi. Se vor împlini cu El şi în El, proorociile din psalmi. Va fi pruncul cu cea mai intensă viaţă spirituală şi sufletească , cele mai adânci simţăminte de dragoste, de închinare, de slujire, se vor găsi în El, în Domnul Isus pruncul, copilul, adolescentul, omul matur. Un copil minune. "Căci un copil ni s-a născut">>
--
Resting in Him,
Dani Ionescu

"God can do without the bended knee, but not without the broken heart"
Dani Ionescu
utilizator foarte activ
utilizator foarte activ
 
Posts: 556
Joined: Fri Nov 24, 2006 12:41 am
Location: USA

Re: Fiul Omului: Domnul Isus Hristos pe Pamant

Postby Mani » Sat May 10, 2008 9:23 pm

Dani Ionescu wrote:Un prunc maturizat înainte de vreme, un copil şi un adolescent despre care nu ni se spune că a râs vreodată, sau că ar fi glumit, că ar fi vorbit banalităţi. Ce sobrietate, ce responsabilitate, pe umerii plăpânzi ai acestui minunat "Prunc ceresc."
Sunt si eu convinsa ca Isus a fost un copil deosebit. Dar mi-l închipui foarte bine jucând prinselea cu alti copii si râzând împreuna cu ei. Nicidecum sobru, Doamne fereste! Nu se mentioneaza în Evanghelii ca Isus ar fi râs, dar asta nu presupune contrariul.

Dani Ionescu wrote:In copilărie va uimi prin ascultarea faţă de părinţii Lui adoptivi.
O femeie care naste un copil se cheama mama buna, nu mama adoptiva.
Oricum, autorul articolului face tot felul de improvizatii si presupuneri. Ma întreb cine are nevoie de ele? S-au epuiuzat scrierile de valoare cu teme crestine?
User avatar
Mani
utilizator activ
utilizator activ
 
Posts: 404
Joined: Sat May 12, 2007 4:09 am
Location: Elvetia

Re: Fiul Omului: Domnul Isus Hristos pe Pamant

Postby marcusdumitru » Mon May 19, 2008 5:58 pm

Dragilor, este greu oricăruia dintre noi să emită teorii despre persoana Domnului Isus, pentru că ne înjugăm la ceva peste puterile omeneşti. Mi-e frică că pentru unele opinii de mai sus în acest fir, Domnul ar avea de spus cuvinte ca acestea:

"Vă rătăciţi! Pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu." (Mat.22:29)

Totuşi, ceea ce putem cunoaşte din Scripturi, este al nostru, spre înţelegere şi spre meditaţie. Bineînţeles, trebuie să recurgem şi la interpretare, căci fără interpretare nu se poate. Ceea ce sperăm de fiecare dată este ca interpretările noastre să fie de la Duhul Sfânt, si nu din altă parte.

Problema ridicată în acest topic de Daniel nu se limitează la episodul din Luca 2, cu Domnul Isus la 12 ani în templu. Întrebarea se poate generaliza:

Era Isus un Dumnezeu pitit sub o piele de om?

Detaliez: Era El cumva o fiinţă în deplinătatea atributelor dumnezeieşti, dar care se abţinea să le arate celorlalţi?

Nuanţez mai departe: Doar se prefăcea El că ar fi om?

Din felul în care expune Daniel Coteanu mai sus, aşa ar rezulta.
Daniel spune:
[Eu cred ca El "se juca cu ei."]

Mai apoi, scrie:
"Ce i-a lipsit pentru a fi 100% om?"

Radu zice:
"Daca ne gandim ca omul este caracterizat de pacat, atunci Domnul Isus n-a fost om 100%."

Iar Daniel trage linie zicând:
"ceea ce i-a lipsit Domnului Isus in trecerea Sa prin trupul uman, a fost FIREA PAMANTEASCA, o caracteristica absolut generala rasei umane."


Nu trebuie să plecăm de la premiza că rasa umană are păcatul în definiţie, sau măcar firea păcătoasă. NU este aşa. Condiţia umană nu trebuie măsurată în funcţie de starea prezentă a omului. Nu uitaţi că noi nu suntem mai puţin oameni în natura noastră decât a fost Adam cel făcut perfect de Dumnezeu. Adam s-a născut OM adevărat, ca şi noi de altfel, însă fără păcat, şi fără fire păcătoasă. Rasa umană este definită prin creaţie, nu prin cădere. Ce este un om cu adevărat scrie în Geneza 2:7.
"Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu."
Un trup şi un duh de la Dumnezeu, combinat într-un suflet viu, acesta este omul. Adică o fiinţă spirituală cuprinsă într-un univers material. Omul este din start imaginea lui Dumnezeu în lumea materială, o întipărire a fiinţei Lui.
Cristos este al doilea Adam, prin faptul că este întemeietorul unei noi genealogii, aşa cum se arată la 1 Cor 15:45. Dar este numit "al doilea Adam" pentru că originea lui şi natura lui a fost asemănătoare cu a lui Adam-primul.
Nu au avut tată uman, ci au fost originaţi direct din Dumnezeu, printr-o dispoziţie specială.
„Omul dintâi Adam a fost făcut un suflet viu.” Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.
Amândoi au fost născuţi fără păcat, într-o relaţie perfectă cu Tatăl, prin Duhul Sfânt.

O mare confuzie apare printre creştini la parcurgerea crezului amintit mai sus sau a altor mărturisiri de credinţă eliptice, unde aflăm că Fiul este NĂSCUT din Tatăl. Mulţi nici nu îşi dau seama de implicaţiile naşterii "mai înainte de toţi vecii". Totuşi, există o bază biblică pentru a argumenta naşterea Fiului din veşnicie, o altă naştere, în afară de cea pâmântească din fecioara Maria?
Toate versetele despre Fiul născut, se referă fără rezerve la naşterea lui pe Pământ acum 2000 de ani, şi nu la o presupusă şi prea tainică desprindere din persoana Tatălui a unei alte persoane, egală în esenţă, dar diferită în identitate, care s-ar putea numi "naştere" a Fiului, undeva în veşnicie.
Aşa cum a spus mai sus Corneliu, cele 3 personalităţi în care separăm dogmatic fiinţa lui Dumnezeu au mai mult rol didactic, ca să putem să îl înţelegem pe Dumnezeu, cât de cât, în complexitatea fiinţei Lui şi faţetelor în care se prezintă. Când spunem Tatăl, Fiul, Sfântul Duh, spunem despre aceeaşi entitate personală, care se manifestă şi se prezintă în cel puţin 3 planuri, dintre care Tatăl nu ne este accesibil în mod direct, ci doar prin interfaţa Fiului şi Duhului Sfânt.

Ps.2:7-9
„Eu voi vesti Hotărârea Lui” -zice Unsul-„Domnul Mi-a zis: „Tu eşti Fiul Meu! Astăzi Te-am născut.
Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire, şi marginile pământului în stăpânire!
Tu le vei zdrobi cu un toiag din fier, şi le vei sfărîma ca pe vasul unui olar.”

Petru argumentează suficient aceste versete. Vreau doar să arăt că cuvântul "astăzi" precum şi versetele 8 şi 9 arată că e vorba despre prezenţa Fiului în timp, pe pământ, între oameni. Naşterea de aici se referă la naşterea lui pe pământ. A fost un moment din viaţa de om a lui Cristos când a citit pentru prima dată aceste versete, şi a fost un moment când Duhul Sfânt i-a spus că sunt scrise despre El. Îmi imaginez emoţia cu care a citit Isus că Tatăl l-a născut ca să-i dea neamurile de moştenire.

1 Ioan 5:1,18
Oricine crede că Isus este Hristosul, este născut din Dumnezeu; şi oricine iubeşte pe Cel ce L-a născut, iubeşte şi pe cel născut din El.
Ştim că oricine este născut din Dumnezeu, nu păcătuieşte, ci Cel născut din Dumnezeu îl păzeşte, şi cel rău nu se atinge de el.

Contextul acestor versete, precum şi accentul care se pune, vorbeşte despre noua relaţie a creştinilor cu Dumnezeul până de curând inaccesibil. Noua relaţie se bazează pe Isus cristos şi e caracterizată de dragoste şi sfinţenie. De asemenea, se face apologia faptului că Isus este întradevăr Fiul lui Dumnezeu. Epistola este dată unor creştini atacaţi de învăţături gnostice. Observăm că nu trebuie să se facă nici o argumentare despre umanitatea lui Cristos, ci este apărată dumnezeirea lui. Asta pentru că respectivii erau suficient de lămuriţi despre umanitatea Lui. Ceea ce aveau nevoie era să fie convinşi de originea lui Divină, iar Ioan apelează la argumentul NAŞTERII din Dumnezeu a omului Isus. Evident, este vorba despre naşterea lui pe pământ, dar dintr-o origine diferită de cea obişnuită, nu din sămânţă bărbătească şi femeiască, ci doar din sămânţă femeiască, şi puterea lui Dumnezeu.

Coloseni 1:15 "El este chipul Dumnezeului celui nevazut, cel intai nascut din toata zidirea."
Manuela a interpretat corect acest verset, că adică Domnul Isus are Titlul şi Prerogativa de întâi-născut, deşi nu este o fiinţă creată. Totuşi... deşi ca origine, transcede universul creat, ca funcţie şi constituţie, se face parte din zidire, în sensul că este ... om de carne şi sânge, supus aceloraşi legi fizice şi spirituale ca toată lumea. Nu cred că Pavel a scris în mod neglijent acest verset, ca să avem noi de ce ne poticni mai târziu, ci cred că a vrut să spună că Chipul lui Dumnezeu este integrat zidirii, prin definiţia ideii de CHIP (imagine, faţă). Nu îl desconsiderăm pe Cristos cu nimic, nici nu îi desfiinţăm veşnicia şi esenţa dumnezeiască, considerându-l parte a zidirii, nu prin origine, ci prin funcţie şi natura temporară luată pentru 33 de ani.

Denumirile de Tată şi Fiu sunt folosite pentru a defini o relaţie, nu o procedură tehnică. Adică Isus nu este copilul lui Dumnezeu cu Maria. El este, tehnic vorbind, un om conceput prin intervenţia nevăzută a lui Dumnezeu în trupul Mariei, şi nu dintr-o relaţie sexuală a lui Dumnezeu cu o femeie.
În Vechiul Testament nu avem o împărţire explicită a lui Dumnezeu în cele 3 persoane, deşi avem indicii şi dovezi că de la început Dumnezeu s-a definit astfel. De aceea, deşi există versete despre Fiul în VT, expresia "Dumnezeu Fiul" este specifică Noului Testament, şi apare tocmai din cauza evenimentului naşterii lui Cristos pe pământ, deşi El ca persoană precede întruparea.
"Mai înainte de Avraam, Eu sunt." Fiul este din veşnicie, dar îl cunoaştem de abia prin întrupare.
Nevoia folosirii unor denumiri potrivire relaţiilor din interiorul dumnezeirii apare de abia când ni se revelează natura tri-ună a acesteia, prin întruparea lui Cristos.
Până atunci, evreii cei mai studioşi erau incapabili să conceapă asemenea noţiune, din cauză că în Shema este scris "Ascultă Israele! Domnul Dumnezeul nostru, este Unul Singur Domn!".
Ei se uitau la declaraţia unicităţii în mod absolut, ca un răspuns la pluriteismul păgân, dar nu vedeau valenţele multiple ale dumnezeirii, din spatele cuvântului Elohim, care are formă de plural, deşi e folosit la singular.

Într-o ceaţă de felul acesta plutim şi noi în BER din cauză că am fost învăţaţi să-L tratăm pe Domnul Isus în primul rând ca Dumnezeu, şi de abia într-un plan foarte secundar ca om. Mi se pare că în BER în general, Isus este prea puţin om, sau aproape deloc. Doar la nivel de declaraţii de credinţă îl mai definim ca om. Rezultatul se vede practic în încercarea noastră de a face din Domnul Isus, în mod artificial, mai mult decât spune Biblia. Nu că n-ar fi pentru noi un model superlativ în toate aspectele, dar îl pictăm într-o lumină mai mult tradiţională decăt Biblică. Recunosc că şi eu am fost crescut la fel şi mi-a fost greu să îmi echilibrez imaginea pe care o am despre Domnul Isus. Pentru mine, era prea Panto-Creator, fără a fi şi uman. Mi l-am închipuit ca pe un Dumnezeu atotputernic care se prefăcea a fi omenesc, slab, neputincios, doar ca să îi "fenteze" pe necredincioşi.

Vreau să dau mai jos câteva argumente care să ne arate că natura principală cu care trebuie să îl vedem pe Dumnezeu Fiul, în viaţa lui pământească este natura umană! Dacă îmi permiteţi să mă exprim aşa, cât timp a fost pe pământ, Isus a fost în primul rând om, prin natura scopului cu care a venit. El a fost OM 100%, în tot ce înseamnă definiţia omului. O aproximaţie a acestei definiţii:
O fiinţă spirituală cu raţiune, afecţiune şi voinţă, cu grad de libertate limitat într-o lume materială, cu care interacţionează prin trupul dotat cu 5 simţuri fizice, dar cu capacitatea spirituală de a se relaţiona cu dumnezeirea prin interfaţa Duhului Sfânt.

1. Domnul Isus trebuia să fie perfect uman, pentru a duce la capăt mântuirea prin jertfa substituţională, în calitate de "Miel al lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii".
Orice neajuns în umanitatea lui, în oricât de mică măsură, l-ar fi invalidat ca jertfă pentru rasa umană. Dumnezeu cere moarte de om pentru păcat de om. De aceea toate animalele din vechime nu puteau şterge păcatul, ci doar îl simbolizau pe Cristos. Erau doar animale. Jertfa adevărată trebuia să fie om adevărat. Dacă era altceva decât om substituţia era inutilă. Dacă Cristos era doar Dumnezeu, coborât DOAR în trup de om, fără să fie om deplin, jertfa nu era valabilă. Dumnezeu nu era satisfăcut cu moartea unui "trup uman", ca şi cum am vorbi de o clonă sau de un mort clinic ţinut la aparate. Dumnezeu cerea moartea omului ca fiinţă păcătoasă în duh, suflet şi trup. Cristos a trebuit să fie om în duh, suflet şi trup, nu numai în trup.

2. Minunile făcute de Isus nu îl identifică pe el ca persoană, ci doar autoritatea Lui. Cei care asistau la aceste minuni puteau vorbi despre manifestarea puterii lui Dumnezeu, dar nu îl puteau identifica pe el ca Dumnezeu, pentru că nici nu aveau de ce. Nicodim a spus:

"Învăţătorule, ştim că eşti un Învăţător, venit de la Dumnezeu; căci nimeni nu poate face semnele pe care le faci Tu, dacă nu este Dumnezeu cu el."
(Ioan 3:2)
Întradevăr, toate semnele şi minunile făcute de Isus, le mai făcuseră şi alţii înainte. Aceştia erau catalogaţi drept profeţi ai lui Dumnezeu, dar oameni! Singura minune care îmi vine în minte şi care nu apare în Vechiul Testament este scoaterea dracilor. Iar când Isus scoate draci pentru prima oară la Nazaret, oamenii nu spun că el este Dumnezeu, pentru că scoate dracii, ci "Toţi au rămas înmărmuriţi, aşa că se întrebau unii pe alţii: „Ce este aceasta? O învăţătură nouă! El porunceşte ca un stăpân chiar şi duhurilor necurate, şi ele Îl ascultă!”"
Nu aveau precedent pentru asemenea minuni, şi au tras concluzia că este o învăţătură nouă.
Celelalte minuni au precedente în prooroci: înmulţirea pâinilor, însănătoşiri, învieri, putere asupra naturii, teleportări, cunoaşterea mai dinainte a gândurilor altuia, le-au făcut şi Moise, Ilie, Elisei, etc.

Cei puţini care şi-au dat seama că Isus este mai mult decât un prooroc, au făcut-o nu prin demonstraţii de putere a lui Cristos.
"Ferice de tine, Simone, fiul lui Iona; fiindcă nu carnea şi sângele ţi-a descoperit lucrul acesta, ci Tatăl Meu care este în ceruri."
Dar nici aceştia nu vedeau în Mesia mai mult decât un om cu capacităţi speciale. Când Simon Petru zice de Isus că este Fiul lui Dumnezeu, ştim sigur că el n-a înţeles tot ce implica aceasta, căci se vede din acţiunile şi atitudinile lui ulterioare. Chiar şi după înviere, Petru, în prima lui predică publică, spune:
"Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere pe care le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi;
pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul Hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege.
Dar Dumnezeu L-a înviat, deslegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea."


Viziunea lui Petru despre Isus era cea despre un Om prin care s-a manifestat puterea lui Dumnezeu prin semne, minuni, lucrări, şi în final prin înviere. Pentru Petru, Isus este ADEVERIT Domn şi Cristos de către Dumnezeu.

De abia în scrierile mai târzii ale Noului Testament se consolidează faptul că Isus este de fapt dinainte de veşnicii, una cu Tatăl, Dumnezeu adevărat, şi asta pe măsură ce Duhul Sfânt îi făcea pe primii creştini să priceapă Scripturile ce vorbeau despre Cristos, şi le aducea aminte de spusele lui Cristos.

Sectele care neagă dumnezeirea lui Cristos, tocmai din asta îşi scot argumentele, pentru că Scripturile dau indicii limitate în volum şi explicitate despre natura divină a lui Isus, în timp ce umanitatea Lui nu poate fi negată de nimeni (deşi e negată de gnostici, care spun că Isus cristos n-ar fi venit în trup. 1Ioan4:2,3). Biserica a simţit nevoia de-a lungul timpului să apere doctrina naturii divine a lui Cristos, poate tocmai ca urmare a numărului limitat de dovezi scripturistice directe. De aici vin si formulările de crezuri precum de la Nicea, scris mai sus, unde se repetă de mai multe ori, în cuvinte diferite, divinitatea lui Cristos.
Ceea ce au înţeles apostolii şi au lăsat scris, chiar dacă în puţine cuvinte, rămâne sfânt, şi anume că Isus este dea-pururi Dumnezeu adevărat, şi cine contrazice aceasta, are din partea Bibliei un anatema scris pe frunte, şi duhul lui anticrist în el.

3. Domnul Isus s-a referit la El însuşi numindu-se "Fiul Omului". El se considera din specia noastră. Un fiu al omului este la fel de om ca şi omul al cărui fiu este. În mod tehnic, este clar că Isus nu avea un tată pământesc. De aceea, în mod direct, el nu este fiul niciunui om! Dar în ebraică, expreia în sine exprimă apartenenţa la un grup, nu o relaţie filiatică directă. Este la fel ca expresia "fiica Sionului", care se referea la femeile din Ierusalim, sau mai general, la femeile din Israel.
Domnul Isus a spus despre El şi că este Fiul lui Dumnezeu. În Ioan 3 citim de mai multe ori cum Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul Său, dar nu ca să judece lumea. Cine crede în Fiul, are viaţa. Dar în acelaşi capitol, versetul 13 face conecţia între cele 2 filiaţii ale lui Isus: Fiul Omului care ESTE ÎN CER.
E clar că El se identifica cu cerul, şi ca Fiu al lui Dumnezeu, încă din copilărie, căci la 12 ani este deplin conştient că templul este casa Tatălui Său. Dar el se vede ca un Fiu al Omului care este în cer... ciudat dar adevărat.

4. Prin întrupare, s-a dezbrăcat de atributele dumnezeieşti.
El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu,
ci S-a desbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor.
La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce.
(Fil 2:6-8)
Mulţi învârt şi descos aceste cuvinte, arătându-ne că Domnul a luat doar un CHIP de rob, fără să fie rob; că doar s-a făcut ASEMENEA oamenilor, fără să fie om, că doar ÎNFĂŢIŞAREA era de om, dar de fapt, nu era om. Oare de ce uită aceştia să ne spună CE era totuşi Isus, dacă, după modelul anterior, el era doar CHIPUL lui Dumnezeu, nu Dumnezeu adevărat.
Versetele de mai sus nu ne vorbesc despre ce NU era Domnul Isus Cristos, ci despre ce ERA. Era Dumnezeul făcut OM, pe dea-ntregul. Iar cheia înţelegerii este cuvântul "s-a dezbrăcat". El a lăsat la o parte puterile şi atributele dumnezeieşti. M-ai mult, s-a lăsat la o parte pe Sine Însuşi, ca să se facă om!
Fraţilor, este aşa de greu de înţeles că bebeluşul care scâncea de frig şi foame în ieslea Betleemului, nu mai ştia decât să gângurească şi să sugă, şi nici pe departe numele stelelor de pe cer sau Cuvântul scris? El a luat totul de la zero, ca toţi bebeluşii. Singura diferenţă semnificativă care îl făcea deosebit era o relaţie perfectă cu Tatăl, prin Duhul Sfânt, permanentă, neîntreruptă, clipă de clipă, DAR la nivelul de dezvoltare al vârstei la care se afla! De aia şi scrie la Luca 2 că era tot mai plăcut lui Dumnezeu. El creştea în relaţia cu Dumnezeu, în ceea ce priveşte bogăţia şi consistenţa relaţiei, nu perfecţiunea ei, căci a fost o relaţie perfectă din momentul concepţiei embrionului anunţat de îngerul Gabriel.

5. Ispitirea în pustie a fost proba lui de om.
Ultimul argument pe care îl aduc este ispitirea în pustie. Diavolul era derutat şi avea nevoie de informaţii, avea nevoie de o pârghie prin care să-l învingă pe singurul om care până atunci refuzase să păcătuiască. Dar să nu uităm nici că în pustie l-a dus nimeni altul decât Duhul Sfânt, ca să fie încercat de Satana.
Diavolul a încercat să-l facă pe Isus să acţioneze în afara autolimitării impuse de condiţia umană. Voia să-l facă să acţioneze ca Dumnezeu. Marea presiune a ispitirii a fost forţarea limitelor umane ale lui Isus. Diavolul n-a obţinut ascultarea şi supunerea lui Crisos. Isus nu a păcătuit, nu pentru că era Dumnezeu, şi drept urmare nu putea păcătui. Ci El nu a păcătuit pentru că a ales să nu păcătuiască. El a fost pus în aceeaşi situaţie cu Adam şi Eva în Eden, doar că în condiţii ostile extreme. Adam beneficia de atuuri imense, având tot o relaţie perfectă cu Dumnezeu, şi o grădină în care nu-i lipsea nimic. Dar a ales rebeliunea. Isus era într-o relaţie perfectă cu Dumnezeu, dar mort de foame şi sete, într-o pustie. Dar a rămas ascultător până la moarte.
Când i-a zis Satana să facă pâini, nu şi-a folosit puterile supra-umane ca să depăşească greutăţile momentane precum foamea.
Când i-a zis Satana să se arunce de pe templu, nu şi-a folosit puterile nici ca să fie admirat de oameni.
Când i-a promis Satana lumea întreagă, nu şi-a folosit puterile pentru a obţine bogăţii şi autoritate.
El a trecut proba de foc rămânând în întregime om. În Evrei 4:15 ni se explică şi de ce a trebuit să facă asta:
"Căci n-avem un Mare Preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat.
Să ne apropiem, deci, cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie."

Isus nu putea fi Marele nostru preot, şi nici nu putea fi Mielul lui Dumnezeu, şi nici nu putea să ne înţeleagă în slăbiciunile noastre, dacă în momentele cele mai grele, ar fi apelat la supra-uman. Şi dacă n-a făcut-o la ispitire, şi dacă n-a făcut-o în Gheţimani, şi dacă n-a făcut-o pe Cruce, fiţi liniştiţi că n-a făcut-o nici la 12 ani, nici în momentele mai uşoare ale vieţii. Cristos nu a trişat nici un moment din viaţă, nici nu şi-a încălcat condiţia umană. Partea supra-naturală din viaţa lui se poate explica la fel cum se poate explica viaţa supra-naturală a profeţilor.

Concluzia pe care o pot trage eu, ca răspuns la întrebările puse pe firul acesta de discuţie, este că Domnul Isus, cât a fost pe pământ, nu numai că s-a comportat ca un om, ci a fost în totul om. Ca bebeluş nu ştia decât să plângă şi să sugă. Copil fiind, mergea la sinagogă, învăţa Cuvântul. Cunoaşterea Lui venea din ceea ce învăţa de la oameni şi de la Tatăl Ceresc. A fost un moment când a citit prima dată în viaţă că în sulul cărţii este scris despre El, şi a zis "Vin să fac voia Ta, Dumnezeule". Doar că aceste cuvinte erau scrise profetic mai înainte, de "tatăl" său, David.
În minuni, semne, profeţii, şi în fiecare pas, era dependent de Tatăl. El spunea şi făcea doar ce îi spunea Tatăl. Nu îşi permitea să aibă iniţiativă. Ştia doar ce i se descoperea. Limitarea omniştienţei a fost adevărată, nu simulată. Cristos, pe pământ, nu mai era omniscient! Câtă umilinţă şi dependenţă de Tatăl! Relaţia perfectă cu Tatăl şi plinătatea Duhul Sfânt îi suplineau handicapul cunoaşterii limitate. De asta putea cunoaşte anumite lucruri ascunse (ca şi proorocii din VT sau Fapte). Şi noi am putea face ce făcea Isus, ba chiar lucruri mai mari (chiar el spune în Ioan 14:12), dacă credem în El, dacă am avea aceaşi relaţie perfectă cu Dumnezeu, dacă am fi plini de Duh.

Mă veţi întreba la final nedumeriţi: Atunci ce mai rămâne din Dumnezeirea lui Cristos pe pământ? În CE a fost el Dumnezeu?
În primul rând, în identitate, în personalitate. Vedem că şi la 12 ani, ŞTIA cine este. Deşi era acum într-o natură umană, plecând cu experienţa de la zero, prin relaţia perfectă cu Dumnezeu, prin plinătatea duhului, păcatul a fost ţinut deoparte, şi n-a dezvoltat niciodată o fire păcătoasă (ca Adam după cădere). Apoi, chiar dacă faptele lui supra-naturale pot fi justificate şi fără să fie neapărat Dumnezeu, ci doar un prooroc, TOTUŞI, cuvintele lui îl fac mai mult decât un prooroc. Nici un prooroc nu a avut autoritatea să ierte păcatele. Cristos le-a iertat multora, în public, fără jenă. Nici un prooroc nu a primit închinare. Cristos a primit ca oamenii să i se închine şi nu i-a oprit. El a afirmat despre sine că vine din cer, că ESTE în cer, şi că este una cu Tatăl. Cristos a spus că Avraam a văzut ziua Lui şi s-a bucurat. Concluzia oamenilor a fost clară: au luat pietre să dea în El.
Cuvintele lui Cristos sunt explicite în ce priveşte dumnezeirea Lui. Pe de altă parte, faptele lui confirmă autoritatea pe care o avea de la Dumnezeu. Poate cineva primi autoritate de profet şi în acelaşi timp să hulească aşa de grav? NU!!! Asta spunea şi Domnul Isus oamenilor, dar ei nu voiau să priceapă. Faptele lui îi confirmau cuvintele.

"Ce este mai lesne: a zice: „Păcatele îţi Sunt iertate” sau a zice: „Scoală-te, şi umblă?”
Un om, chiar prooroc fiind, nu poate spune în acelaşi timp amândouă frazele.
Dar, ca să ştiţi că Fiul omului are putere pe pământ să ierte păcatele: -,Ţie îţi poruncesc” a zis El slăbănogului „scoală-te, ridică-ţi patul, şi du-te acasă”.
Doar Dumnezeu-Fiul Omului poate să le facă pe amândouă!

În final, vă spun că lucrurile aceasta nu le-am potrivit acum, la repezeală, ci sunt rezultatul meditaţiilor mele cu privire la subiect, de când m-am pocăit. Nu am înţeles de la început lucrurile aşa. Am oscilat, am încercat multe teorii, am mers prin metoda reducerii la absurd, m-am rugat, am cerut lumină.
Am trecut şi eu prin etape de dezvoltare a înţelegerii naturii lui Cristos. Sper ca aceste lucruri să vă fie de un beneficiu real.
Un Dumnezeu făcut om este de o mie de ori mai venerabil decât un Dumnezeu care doar se face că se face om. Înţelegând aceasta, am fost adus la un stadiu de închinare mai umil şi mai profund. Meditaţi vă rog la aceasta şi analizaţi dacă ceea ce am scris este după Cuvânt.
Marcus Dumitru
User avatar
marcusdumitru
utilizator activ
utilizator activ
 
Posts: 306
Joined: Fri Nov 10, 2006 1:26 pm
Location: Peru

Re: Fiul Omului: Domnul Isus Hristos pe Pamant

Postby Mary Radu » Fri May 30, 2008 10:45 am

Multumesc mult Marc, pentru ca ti-ai facut timp sa scri acest mesaj.
Mie mi-a facut mult bine, si nu doar mie, m-a ajutat sa am o imagine mai clara si mai aproape de ce ne descopera scriptura a Domnul Isus, in umblarea Lui pe acest pamant.
Aveai dreptate cand ziceai ca multi Il vedem ca pe o fiinţă în deplinătatea atributelor dumnezeieşti, dar care se abţinea să le arate celorlalţi, la fel Il vedeam si eu si alte persoane cu care am mai vorbit.
Pana acum cuvintele Domnului Isus din Ioan 14:12 „Adevarat, adevarat, va spun, ca, cine crede in Mine, va face si el lucrarile pe care le fac Eu; ba inca va face altele si mai mari decat acestea ; pentru ca Eu ma duc la Tatal ” ,mi se pareau o exagerare, nu intr-un mod foarte constient, dar undeva in adancul meu credeam ca e prea mult spus. Acum inteleg ca, daca nu se intampla asa este doar din vina noastra, pentru ca noi nu avem acea relatie perfecta cu Dumnezeu prin Duhul Sfant, macar ca Domnul Isus a facut totul pentru aceasta si ne-a dat TOT ce avem nevoie pentru a avea aceasta relatie, pentru care am fost rascumparati.
Mary
"Cine ramane in Mine, si in cine ramen Eu, aduce multa roada;caci despartiti de Mine,nu puteti face nimic. "Ioan 15:5
User avatar
Mary Radu
utilizator
utilizator
 
Posts: 26
Joined: Tue Nov 21, 2006 8:28 pm
Location: Bucuresti

Re: Fiul Omului: Domnul Isus Hristos pe Pamant

Postby Gancea Viorel » Mon Jun 02, 2008 12:26 pm

Bravo, Mark!
Bravo!

Te apreciez pentru tot ce ne-ai prezentat cu atata atentie si nu ma indoiesc ca toate acestea vin din partea lui Dumnezeu.
Am gasit anterior o expresie si cred ca este si motto-ul acestui fir de discutii:
"Isus - 100 % Om?"
Parerea mea este ca totusi Domnul a fost 100 % om, indiferent de firele pe care, mai nou, le despicam in cinci.
Ne ajuta in sensul acesta, cuvantul de prezentare al lui Pilat, spus nu intr-un mediu relaxant, ci din contra, chiar foarte tensionat: "Iata omul!" - Ioan 19.5.
Desi cred ca am fost facuti la inceput OAMENI ..., astazi inregistram un mare declin. Cauti caractere printre oameni, si te surprinde realitatea: Nu gasesti!
Intr-un alt context, chiar Domnul spunea: "Caut un om ..." .
Dumnezeu ne cheama pentru a intari marturia Bisericii, sa fim oameni! Oameni 100%!Si in acest fel vom putea fi si 100% numai pentru El! Amin!
MARANATA - Domnul nostru vine!
User avatar
Gancea Viorel
utilizator activ
utilizator activ
 
Posts: 207
Joined: Tue Feb 27, 2007 9:27 pm
Location: Municipiul Pitesti

Re: Fiul Omului: Domnul Isus Hristos pe Pamant

Postby Mani » Sat Jul 12, 2008 6:18 pm

Domnul Se denumeste pe Sine Insusi „Fiul Omului“. Expresia nu vrea sa spuna numai ca este om, ci ea contine si împlinirea unei profetii, cea de la Daniel 7.13+14. Textul Il numeste pe Mesia “Fiul Omului”.
Ezechel Il si descrie ca “un chip de om” si-L considera a fi aratarea slavei Domnului (cap. 1.26-28). La aceasta descriere se refera si Sf. Ap. Ioan când spune despre Hristos ca “semana cu Fiul Omului” (Apoc. 1.13 si 14.14).
Iata de ce s-au scandalizat iudeii atunci când Sf. Stefan a zis ca vede cerurile deschise si «pe Fiul Omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu”. Acestia au înteles ca Stefan afirma ca Hristos este Acel Fiu al Omului de care au scris profetii, adica Mesia (Fapte 7.56).
User avatar
Mani
utilizator activ
utilizator activ
 
Posts: 404
Joined: Sat May 12, 2007 4:09 am
Location: Elvetia

PreviousNext

Return to Apologetica

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

cron