“Asemenea cu moartea Lui” (2)

3) “Sã mã fac asemenea cu moartea Lui” implica acceptarea SLUJIRII!
Domnul Isus a fost nu numai ascultator, nu numai supus… Scriptura ne spune ca El “a luat chip de rob”, pentru a sluji.
Nu intamplator, inainte de moartea Sa, S-a “incins cu stergarul” si a slujit ucenicilor, mentionandu-le ca si ei au menirea aceasta.
Din dorinta lui Pavel de-a se face “asemenea cu moartea Lui”, reiese conceptia inalta pe care el o are privitor la slujire – apostolul dorea sa renunte la el insusi…, ca si Hristos, care a slujit cu bucurie. Dumnezeu L-a inaltat pe Domnul, pentru ca “a luat chip de rob”, pentru ca a slujit, iar Pavel isi doreste sa-I urmeze exemplul, pentru a ‘apuca’ si el “premiul chemarii ceresti”.

Dumnezeu vrea, ca atunci cand vom merge la El, sa ne rasplateasca, in functie de slujirea noastra de aici, dar, ca slujirea noastra sa fie una autentica, trebuie facuta in spiritul Domnului Isus, care a pus foloasele altora (ale noastre) inaintea alor Sale.
De multe ori, cand cineva este solicitat la o slujire, tinde sa intrebe de ce nu-l rogi pe altul, de ce nu-l soliciti pe ‘cutare’, care a ‘ruginit’ stand, care manifesta dezinteres fata de biserica, s.a.m.d. De ce aceasta? Pentru ca slujirea autentica implica plasarea intereselor proprii pe un plan secundar, si putini sunt dispusi sa simta pentru ceilalti…!

Noi slujim cu bucurie, sau cautam sa ne furisam, sa eschivam?!
Daca marturisim pe Domnul Isus Hristos celor pierduti, care nu-L cunosc personal, slujim…, dar o facem?!
Cand, uitand de necazurile noastre, ne interesam de problemele si greutatile altora, slujim…, dar o facem?!
Cand ne interesam de cineva care este singur, bolnav, sau in nevoie de mangaiere sau imbarbatare, slujim…, dar o facem?!
Multi ne uitam mai degraba la efortul nostru, la timpul consumat, la cheltuieli, la interesele propriicare raman neimplinite, nu-i asa?!
Cand daruiesc ceva pentru lucrarea lui Dumnezeu, si uit de trebuintele mele, aceasta este slujire…, dar procedez eu asa, sau ma amagesc cu pseudo-slujiri, care nu ma costa nimic?!

4) “Sã mã fac asemenea cu moartea Lui” implica acceptarea SACRIFICIULUI SUPREM!
Slujirea noastra autentica este un sacrificiu, si de aceea aduce dupa ea rasplata.
Imparatul David spune astfel: “Nu voi adduce Domnului o jertfa care sa nu ma coste!” Jertfa presupune cost, dar noi suntem tentati sa dezvoltam o inchinare cu jertfe ‘ieftine’ sau ‘gratis’…!
A ne interesa de problemele altora si a-i asista/ajuta, este o jertfa…, dar cati suntem gata sa platim acest pret?! Cati dam concursul celor in nevoi?
A darui ceva ‘ca pentru Domnul’, asa incat sa simtim, renuntand la nevoi de ale noastre, este o jertfa, dar daca dam numai din ce ne prisoseste, suntem un fel de “arama sunatoare”…

Daca vrem, ca si apostolul Pavel, sa devenim asemenea Domnului Isus Hristos, trebuie sa trecem proba sacrificiului suprem…!
Fiecare din noi avem ceva la care tinem foarte mult, nu-i asa?! Eu nu stiu la ce tii tu enorm, dar Dumnezeu ti-l cunoaste, si ti-l va cere drept sacrificiu…!
De ex. Lui Avraam nu i-a fost deloc usor cand Dumnezeu i-a cerut sa-l aduca jertfa pe iubitul sau fiu, dar a fost gata sa asculte! In defavoarea sa, Avraam l-a lasat pe nepotul sau Lot sa aleaga o regiune mai buna… Tot Avraam, gata de a sluji, l-a salvat pe Lot, si pe toti ceilalti, din prizonierat, sau a mijlocit in rugaciune pentru salvarea din Sodoma…

Unii tin cel mai mult la ‘bunul renume’, si nu pot marturisi de ex. despre caderi pe care le-au avut in viata..
Pentru altii conteaza in primul rand un titlu sau vreo anumita realizare… Sunt oameni care au ca cea mai mare dorinta vindecarea de vreo suferinta…, etc.
Care este lucrul la care tii tu foarte mult…, fiindca Domnul ti-ar putea cere sa renunti la el?
Cand Domnul ne cere sa renuntam la lucrurile la care tinem foarte mult, intrebarea se pune daca vom accepta sau nu sacrificiul suprem, de dragul Lui. Unii se ‘targuiesc’ cu Domnul, si ar fi gata sa faca orice altceva, dar sa nu se sacrifice. Ei ar promite Domnului ‘marea cu sarea’, in schimbul a ceea ce El le cere…
Dumnezeu este interest insa de sacrificiul nostru de care ne doare cel mai tare…, fiindca renuntarea noastra la cea mai mare dorinta, ne aduce eliberare complete, si binecuvantari nebanuite!

Celor care sunt gata sa aduca drept jertfa sacrificiul suprem, Dumnezeu le ofera insa, pe o treapta superioara, tocmai ‘lucrul’ pe care l-au sacrificat!
De ex. Avraam nu l-a pierdut pe Isaac, ci l-a primit inapoi, cu o intelegere superioara a ceea ce Dumnezeu va face pentru noi, jertfindu-L pe singurul Sau Fiu, ca noi sa fim binecuvantati.
Exista dictonul ca “adevarata viata incepe la 40 de ani” (desi tinerii o cred fara farmec), cand ai suficienta experienta, ca sa traiesti cu intelepciune…
Viata “din belsug”, cu satisfactie plenara, incepe de fapt dupa ce ne-am facut asemenea mortii Domnului Isus Hristos!
Domnul Isus a renuntat la Sine insusi, si “a luat chip de rob”, dar ce Autoritate a dobandit ulterior! Dupa ce a inviat a spus: “Toata AUTORITATEA Mi-a fost data in cer si pe pamant!”
El, Domnul, a renuntat la viata, si a primit-o inapoi, la un nivel necunoscut de oameni inainte… (El este ‘parga invierii’…) Domnul Isus S-a “dezbracat” de slava, dar a reprimit-o, fiind inaltat “la dreapta Tatalui”.
Toate lucrurile la care a renuntat Domnul Isus Hristos, le-a primit inapoi, la un grad superior!

Suntem si noi gata sa renuntam la ceea ce El ne cere, la lucrul cel mai drag pe care-l avem?!
Ce anume ne face sa nu ne punem pe altarul Domnului?!
Versetul de la Filipeni 3:10 cu care am inceput, respectiv: “Sã-L cunosc pe El si puterea învierii Lui si pãrtãsia suferintelor Lui, si sã mã fac asemenea cu moartea Lui”, are ca pandant versetul 21, care spune astfel:
“El va schimba trupul stării noastre smerite şi-l va face asemenea trupului slavei Sale, prin lucrarea puterii pe care o are de a-Şi supune toate lucrurile.”
Daca devenim ca Domnul Isus, in moartea Sa, Dumnezeu promite ca ne va transforma si pe noi, asemenea Lui, in gloria Sa!

This entry was posted in Corneliu, Voia lui Dumnezeu. Bookmark the permalink.

Comments are closed.