“Partasia suferintelor Lui” (1)

“Oamenii mari sunt manati de pasiuni mari…!”  Noi suntem atat de ‘mari’ cat sunt si pasiunile noastre, si nu ma refer atat la intensitatea lor, ci mai degraba la nobletea lor… Aceste ‘pasiuni’ ne permit sa distingem usor  ce anume este mai important pentru o persoana …

De exemplu stim ce a fost important  pentru Domnul Isus Hristos, deoarece avem in Evanghelii inregistrate spusele si actiunile Lui.  Iata ce ni se relateaza la Luca 22:14-15
“Când a sosit ceasul, Isus a sezut la masã cu cei doisprezece apostoli.  El le-a zis: „Am dorit mult sã mãnânc Pastele acestea cu voi înainte de patima Mea”…

Una deci din pasiunile mari a Domnului Isus a fost dorinta de-a ajunge la acel Paste cand sa Se jertfeasca pentru noi, si sa ne elibereze de sub jugul pacatului.
Imparatul David ne spune despre sine in Psalmul 27:4:
“Un lucru cer de la Domnul, si-l doresc fierbinte: as vrea sã locuiesc toatã viata mea în Casa Domnului, ca sã privesc frumusetea Domnului, si sã mã minunez de Templul Lui.”

Pasiunea Domnului Isus a fost sa ne rascumpere, iar a lui David a fost sa contempleze rascumpararea – sa stea tot timpul in casa Domnului, sa se minuneze de El si de ‘frumusetea’ Lui.  De altfel, si scopul vietii noastre, al fiecaruia, este sa ne bucuram, in prezenta lui Dumnezeu, de  toate lucrarile Lui minunate si glorioase – noi pentru aceasta am fost creati!

In Psalmul 16:2-3, tot David spune:
“Eu zic Domnului: „Tu esti Domnul meu, Tu esti singura mea fericire!” Sfintii, care sunt în tarã, oamenii evlaviosi, sunt toatã plãcerea mea.”
Pasiunea lui David de-a fi cu sfintii din tara, o explica astfel intr-un alt psalm: “Domnul locuieste in mijlocul laudelor lui Israel”
Cand “poporul lui Dumnezeu” se aduna “la inchinare, in Casa lui Dumnezeu”, acolo se poate vedea “frumusetea Domnului”, splendoarea lucrarilor Sale…, si orice credincios ar trebui sa fie cuprins de dorinta de-a fi si el acolo.

Apostolul Pavel a avut o serie de pasiuni pe care le-a inlocuit cu una foarte mare.  El a renuntat la lucrurile pe care le apreciase pentru o vreme, si le-a considerat ulterior drept ‘gunoaie’:
“Lucrurile, care pentru mine erau câstiguri”, spune Pavel, “le-am socotit ca o pierdere, din pricina lui Hristos. Ba încã, si acum privesc toate aceste lucruri ca o pierdere, fatã de pretul nespus de mare al cunoasterii lui Hristos Isus, Domnul meu. Pentru El am pierdut toate si le socotesc ca un gunoi, ca sã câstig pe Hristos, si sã fiu gãsit în El, nu având o neprihãnire a mea pe care mi-o dã Legea, ci aceea care se capãtã prin credinta în Hristos, neprihãnirea pe care o dã Dumnezeu, prin credintã.” (Filipeni 3:7-9)

Pasiunea mare a vietii lui Pavel a fost sumarizata in versetul 10, prin aceasta dorinta:
“Sã-L cunosc pe El si puterea învierii Lui si pãrtãsia suferintelor Lui, si sã mã fac asemenea cu moartea Lui”…
Este oare justificata dorinta fierbinte a credinciosilor de a-L “cunoaste” indeaproape pe Domnul Isus Hristos?!

Intr-una din rugaciunele Sale catre Tatal, Domnul Isus mentioneaza faptul urmator:
“Viata vesnicã este aceasta: sã Te cunoascã pe Tine, singurul Dumnezeu adevãrat si pe Isus Hristos pe care L-ai trimis Tu.” (Ioan 17:3)
… adica viata din belsug, viata vesnica, rezulta in urma cunoasterii indeaproape a lui Dumnezeu Tatal, Cel care ne-o da, si a Rascumparatorului nostru, Isus Hristos, Cel prin care o primim.

Pavel isi formuleaza dorinta sa, de la Filipeni 3:10 sub mai multe aspecte, puse sub aceasta ordine:
“Sã-L cunosc pe El
si puterea învierii Lui
si pãrtãsia suferintelor Lui”…

Intelegem lesne de ce Pavel dorea sa cunoasca  “puterea învierii”, aceea care L-a scos pe Domnul Isus din “Locuinta mortilor”, putere care a introdus germenele noii creatii in natura corupta si stricata de pacat.  Sa cunoastem “puterea invierii”,   cea care reface viata noastra,  a tuturor  credinciosilor autentici, dupa voia lui Dumnezeu, este o dorinta importanta si justificata…, dar, sa tanjim a fi “partasi suferintelor Lui” este oare aceasta o pasiune a unui om ‘normal’?

Intelegerea partasiei la suferintele Domnului, implicit experimentarea  lor, este un lucru extrem de important, pentru fiecare credincios care vrea sa ajunga la maturitate…
Sa vedem deci de ce este importanta aceasta partasie, in ce consta ea si cum o identificam!

Inainte a elucida ce inseamna “pãrtãsia suferintelor Lui”, trebuie ca in prealabil sa intelegem lucrul care o precede, respectiv  “puterea învierii Lui”.
Pentru aceasta insa, trebuie sa fim siguri ca am inteles corect ‘sensul mortii Sale’, pentru ca nici un om nu poate sa experimenteze “puterea învierii” Domnului Isus, pana nu pricepe sensul jertfei Lui.
- Care a fost rostul mortii Domnului Isus Hristos?!
- El a suferit pe cruce pentru noi si pentru pacatele noastre…  Cine vine la Domnul, nu o face din dorinta de a suferi pentru El, ci din dorinta de a scapa de povara pacatelor.  Si noi am venit la Domnul pentru a beneficia de moartea Lui in locul nostru, si nu pentru a participa la suferintele Sale… Am venit la cruce, la Golgota, pentru ca Duhul lui Dumnezeu ne-a facut sa ne vedem pacatele, sa le recunoastem…, si am inteles ca jertfa lui Isus Hristos este singurul mijloc prin care putem fi iertati si impacati cu Dumnezeu.  Jertfa Domnului ne-a scapat de blestemul pacatului, care ne-a adus condamnarea la moarte, si de blestemul Legii, pe care toti am incalcat-o…  La cruce, la calvar, am inteles ca moartea Domnului Isus Hristos ne scapa de pierzare vesnica si, cand ne-am increzut in jertfa Sa, am experimentat mantuirea, ajungand astfel sa beneficiem de “puterea învierii Lui” .

Scriptura spune ca “Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, cu toate cã eram morti în greselile noastre, ne-a adus la viatã împreunã cu Hristos” (Efeseni 2:4-5)  “Puterea învierii Lui” a inceput sa actioneze in noi, cei care credem in moartea Sa, transformand gandirea si existenta tuturor acelora care cred in jertfa Sa mantuitoare.

La Efeseni, cap. 4, Pavel se adreseaza credinciosilor si spune: “sã nu mai trãiti cum trãiesc pãgînii, în desertãciunea gândurilor lor, având mintea întunecatã, fiind strãini de viata lui Dumnezeu”.  “Sã vã desbrãcati de omul cel vechi care se stricã dupã poftele înselãtoare, si sã vã înoiti în duhul mintii voastre”, ca sa ajungeti sa intelegeti lucrarile minunate ale lui Dumnezeu!

Nu numai gandirea ne-a fost schimbata prin “puterea învierii Lui”, ci si trairea!  Am inceput acum o viata noua, pentru care apostolul ne indeamna la Coloseni, cap.3: 
“Dacã, deci, ati înviat împreunã cu Hristos, sã umblati dupã lucrurile de sus”… “Gânditi-vã la lucrurile de sus, nu la cele de pe pãmânt, cãci voi ati murit, si viata voastrã este ascunsã cu Hristos în Dumnezeu.”
Noua gandire si traire sunt acum in concordanta cu “puterea învierii Lui”…, iar acest lucru este precedat de “cunoasterea” personala a Domnului Isus Hristos.  Un lucru ce precede experimentarea “pãrtãsiei suferintelor Lui”, este experimentarea “puterii învierii Lui”, putere care ne-a adus o viata noua, traita de acum in adevarata libertate, cu bucurie si implinire sufleteasca.

Nici un om nu poate sa fie partas in mod real la suferintele Domnului Isus Hristos, pana nu ajunge sa experimenteze  “puterea învierii Lui”, pentru ca suferinta isi are justificare, isi are ratiune, numai prin inviere!
- De ce gasesc atatia oameni ca-i absurda existenta?!
- Pentru ca n-au ajuns inca sa cunoasca  “puterea învierii Lui”.

- Ce inseamna sa fi “pãrtãs suferintelor Lui”?!  La ce se refera aceasta expresie?
Exista o serie de lucruri care par unora  ca se refera la partase suferintelor Domnului, dar in realitate nu sunt…
In primul rand, aceasta partasie nu inseamna ca noi putem sa participam in vreun fel la suferintele Lui pentru pacatele noastre.  Acele  suferinte  au fost purtate numai de El, si in intregime.  La Isaia 63:3 citim ce spune  Domnul:
“Eu singur am cãlcat în teasc, si nici un om dintre popoare nu era cu Mine”…

Domnul Isus, nu intamplator a ramas singur in Gradina Ghetsimani…, fiindca in “ceasul” acela mare, cand a preluat asupra Lui povara pacatelor intregei omeniri, nimeni nu L-a asistat cu ceva.  Noi, oamenii, nu am putut participa nici atunci la acele suferinte, si n-o putem face nici astazi, fiindca ele au fost sfarsite, au fost finalizate/terminate odata pentru totdeauna!  Suferintele acelea nu se mai pot repeta, desi sunt biserici care sustin in mod eronat ca de fiecare data  cand se practica ‘Cina Domnului’, suferintele Lui sunt re-editate, iar oamenii participa si ei la ele…  Hristos a murit o data pentru pacate, iar jertfa Lui a fost suficienta, a fost deplina, aducandu-ne desavarsirea (pe baza ei suntem socotiti neprihaniti) si mantuirea.

O iluzie asemanatoare o au oamenii care cred ca pot sa participe si ei la suferintele Domnului, supunandu-si trupul la diverse cazne si auto-mutilari pentru iertarea pacatelor…
La anumite popoare, in preajma Pastelui, unii oameni isi infig in cap coroane de spini, cer sa fie biciuiti, sau chiar sa fie tintuiti pe cruce, crezand ca participa astfel si ei la suferintele Domnului Isus Hristos, si-si asigura prin fapta lor ispasirea pacatelor…
Toti acestia sunt de compatimit, fiindca pe de o parte n-au inteles nimic din jertfa Mantuitorului, care a fost deplina, facuta odata pentru totdeauna si pentru toti oamenii, iar pe de alta parte nesocotesc si reduc lucrarea Lui, considerand ca-i incompleta, iar ei o desavarsesc…

- Exista suferinte pe care Domnul Isus le are si-n prezent?!
Apostolul Pavel spune ca vrea sa fie partas suferintelor  Lui, si afirma aceasta dupa moartea, invierea si inaltarea Domnului…
- Pentru ce ar suferi in prezent Domnul Isus Hristos, din moment ce a fost glorificat deja, si a intrat in slava cereasca pregatita pentru El de Tatal?! (Pentru a afla despre ce suferinte este vorba, vezi continuarea …!)

This entry was posted in Corneliu, Voia lui Dumnezeu. Bookmark the permalink.

Comments are closed.