Neputinta Legii… (2)

2) Al doilea lucru care nu poate fi realizat de Lege in viata noastra, ci numai de Duhul Sfant, este SFINTIREA - trairea dupa Cuvantul lui Dumnezeu.
Noi suntem mantuiti prin credinta in Domnul Isus Hristos, lucrare savarsita prin agentia Duhului Sfant, dar, dupa ce ajungem sa fim declarati neprihaniti, in viata noastra trebuie sa se vada inoirea noastra. Cuvantul lui Dumnezeu ne arata explicit ca Legea nu ne este de folos in a trai in sfintenie.. Apostolul Pavel, in Epistole ca cea catre Romani sau Galateni abordeaza tocmai acest subiect al trairii dupa voia lui Dumnezeu.

In cap. 6 din Romani, apostolul Pavel spune ca noi am murit impreuna cu Hristos, si am inviat, impreuna cu El, la o viata noua, viata pe care putem s-o traim in sfintenie.
Acuma, ‘putem’ este una, dar realitatea poate fi de multe ori diferita…
Pavel ne indeamna astfel: “socotiti-vã morti fatã de pãcat, si vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos” (Romani 6:11), vii pentru neprihanire.
“Sã nu mai dati în stãpânirea pãcatului mãdularele voastre, ca niste unelte ale nelegiuirii; ci dati-vã pe voi însivã lui Dumnezeu, ca vii, din morti cum erati, si dati lui Dumnezeu mãdularele voastre, ca pe niste unelte ale neprihãnirii!” (Romani 6:13)

Toate aceste lucruri sunt frumoase, dar, daca trecem mai departe, in cap.7, citim despre o experienta care ne lasa perplecsi…! Apostolul Pavel se exprima aici astfel:
“Stim, în adevãr, cã Legea este duhovniceascã, dar eu sunt pãmântesc, vândut rob pãcatului,
cãci nu stiu ce fac – nu fac ce vreau, ci fac ce urãsc.” (Romani 7:14-15),
apoi continua:
Stiu, în adevãr, cã nimic bun nu locuieste în mine, adicã în firea mea pãmânteascã, pentru cã, ce-i drept, am vointa sã fac binele, dar n-am puterea sã-l fac, cãci binele pe care vreau sã-l fac, nu-l fac, ci rãul pe care nu vreau sã-l fac, iatã ce fac!” (Romani 7:18-19)
Paragraful se incheie cu un strigat de disperare: “O, nenorocitul de mine! Cine mã va izbãvi de acest trup de moarte?..”
Nu sunt in stare sa traiesc in sfintenie, concluzioneaza apostolul…, iar esecul constatat este dublu: cand este vorba sa fac raul, nu sunt in stare sa-l inving iar cand este vorba sa fac binele, nu sunt in stare sa-l realizez…!

- Care este explicatia esecului unui om nascut din Dumnezeu, care are mantuirea?!
- Simplu: aceasta-i situatia (esecul…) cand crestinul incearca sa traiasca in sfintenie prin eforturile proprii, apeland la Lege! Biblia ne spune raspicat, ca Legea merge intotdeauna cu pacatul. Legea ne face mult mai constienti despre pacat, dar ea nu produce sfintenie, cum isi inchipuie multi…!
Numerosi credinciosi considera ca avem nevoie de Lege, pentru a trai dupa voia lui Dumnezeu.. Legea nu ne-a dat insa nici mantuirea, si nici capacitatea de a trai in sfintenie, dar, “ceea ce este cu neputintã la oameni, este cu putintã la Dumnezeu.” (Luca 18:27)
Omul care recunoaste ca este incapabil sa traiasca dupa voia lui Dumnezeu prin eforturile proprii, priveste cu credinta la Domnul Isus Hristos, si, prin Duhul Sfant poate experimenta sfintenia!

In cap. 8 din Romani, apostolul Pavel face o mare afirmatie: “Legea Duhului de viatã în Hristos Isus, m-a izbãvit de Legea pãcatului si a mortii.” (v.2)
“Legea Duhului de viata” este o ‘lege’ noua, conform careia putem sa traim ca ‘nascuti din nou’, pentru ca ea infrange in noi “Legea pãcatului si a mortii”.
Citind cu atentie versetele 3-4, respectiv:
“Lucru cu neputintã Legii, întrucît firea pãmânteascã o fãcea fãrã putere – Dumnezeu a osîndit pãcatul în firea pãmânteascã, trimitand, din pricina pãcatului, pe însusi Fiul Sãu într-o fire asemãnãtoare cu a pãcatului, pentru ca porunca Legii sã fie împlinitã în noi, care trãim nu dupã îndemnurile firii pãmântesti, ci dupã îndemnurile Duhului”,
…observam acum actiunea Duhului Sfant. Lucrurile cu neputinta Legii (de a ne duce la sfintenie), le realizeaza Duhul lui Dumnezeu in viata noastra, atunci cand ne punem increderea in Domnul Isus Hristos, si ne bizuim pe Duhul Sfant, pe care L-a pus sa locuiasca in noi.
Sfintirea in viata noastra se realizeaza numai prin agentia Duhului Sfant, si nicidecum prin eforturile noastre proprii, oricat ne-am stradui!

3) Al treilea lucru pe care Legea nu poate sa-l faca este ca nu poate produce “roade vrednice de pocainta”. ‘Pomul bun, se cunoaste dupa roada’, nu-i asa?!
- Ce este insa “roada” ?!
- ROADA este CARACTERUL NOU, divin, pe care-l poate produce Duhul lui Dumnezeu in omul credincios.
Legea n-a produs roada in practicantii ei, pentru ca n-are aceasta putinta…! Ea ne da constienta pacatului, dar daca ne bazam pe ea nu progresam cu nimic, ci ajungem la esec.
Privind caracterul nou, nobil, al celui ‘nascut din nou’, apostolul Pavel scrie astfel:
Roada Duhului este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga rãbdare, bunãtatea, facerea de bine, credinciosia, blândetea, înfrînarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.” (Galateni 5:22)
Toate aceste aspecte ale roadei, numai Duhul lui Dumnezeu le poate produce in viata noastra.
Domnul Isus, referindu-se la conditia inimii noastre, spune ca “nu ce intra in gura spurca pe om, ci ceea ce iese din el”… Cu alte cuvinte, avem o serie de probleme cu launtrul nostru… Exista acolo un ‘izvor’, care da la iveala pacate, nelegiuiri, murdarii, s.a.m.d., un izvor care nu poate fi suprimat de Lege. Dumnezeu insa, prin Duhul Sfant, pune in noi o inima noua, din care vor tasni roadele Sale, amintite de apostolul Pavel. Cand Duhul lui Dumnezeu locuieste in noi, cand ne lasam calauzit de El, roadele nu pot fi decat binecuvantate.

N-avem nevoie de Lege, pentru a trai dupa voia lui Dumnezeu, ci de prezenta Duhului Sfant in viata noastra, cu El fiind “pecetluiti” in momentul in care il primim pe Dumnezeu Fiul ca Domn si Mantuitor.
Nu intamplator, de exemplu cand pacatul imoralitatii s-a strecurat in biserica din Corint, apostolul Pavel nu le spune ca Legea interzice moralitatea, ci se exprima astfel: ‘Nu stiti ca voi sunteti temple ale Duhului Sfant, si ca El locuieste in voi!?’ Constienta acestui fapt ne face capabili sa traim in sfintenie, suprimand pacatul de la radacina.

Imparatul David scrie Psalmul 51 dupa o experienta dureroasa si umilitoare, dupa o lamentabila cadere, ajungand sa comita adulter cu Bat-Seba, si sa grabeasca moartea sotului ei (Urie, Hetitul). Ulterior el regreta profund faptele sale, se caieste cu adevarat si se pocaieste. (Nici un credincios nu poate comite pacat fara sa se pocaiasca, pentru ca Duhul lui Dumnezeu il convinge de starea rea, si nu poate sa se complaca pe mai departe in ea…!)
Dupa ce s-a pocait, David scrie acel Psalm, in care nu cere doar sa fie doar iertat, ci spune:
“Zideste în mine o inimã curatã, Dumnezeule, pune în mine un duh nou si statornic!
Nu mã lepãda de la Fata Ta, si nu lua de la mine Duhul Tãu cel Sfânt.
Dã-mi iarãsi bucuria mântuirii Tale, si sprijineste-mã cu un duh de bunãvointã!”
David vrea sa aiba o conditie in care sfintenia sa fie mentinuta, vrea o inima inoita, curata, din care sa izvorasca acum doar lucruri dupa voia lui Dumnezeu. Numai Duhul Sfant produce in noi infranarea poftelor, si celelalte “roade” de care avem nevoie, iar David stie acest lucru…

Versetul amintit de la Galateni 5:22, care vorbeste despre “roada Duhului”, apare in contextul in care se vorbeste, prin contrast, despre actiunea Legii si despre actiunea Duhului. In versetul 16, Pavel indeamna astfel: “ Umblati cârmuiti de Duhul, si nu împliniti poftele firii pãmântesti!”
Pe de o parte este Legea, care produce faptele firii pamantesti, fapte nedemne de un credincios, iar de cealalta parte este Duhul lui Dumnezeu, care produce roade divine, binecuvantate…
“Dacã Sunteti cãlãuziti de Duhul”, spune apostolul (v.18), “nu Sunteti sub Lege.”
Daca un credincios vrea sa se intoarca inapoi la Lege, si-si inchipuie ca prin eforturi proprii poate sa ajunga la sfintire si la rodire, acela va ajunge sigur la esec!

Daca recitim Romani 8:2, respectiv: “Legea Duhului de viatã în Hristos Isus, m-a izbãvit de Legea pãcatului si a mortii.” , observam ca noi ne aflam, sub Lege, in stare de robie.
Duhul Sfant este agentul lui Dumnezeu, care actioneaza dinlauntru si ne desrobeste, ne descotoroseste de dominatia oribila a Legii, si ne face, prin puterea, calauzirea si roada Sa, sa traim dupa voia lui Dumnezeu, in libertate. Legea constrange, impune, robeste, pe cata vreme Duhul Sfant produce in noi traire divina, bucurandu-ne de statutul de “copii ai lui Dumnezeu”.
La Galateni 4:4-5 citim urmatoarele:
“Dar când a venit împlinirea vremurii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Sãu, nãscut din femeie, nãscut sub Lege, ca sã rãscumpere pe cei ce erau sub Lege, ca sã cãpãtãm înfierea.”

Contrastul este evident!
Unde este Legea, acolo este pacat si pierzare, dar unde este Duhul Domnului, acolo este MANTUIRE.
Unde este Legea, acolo este esec in ceea ce priveste sfintenia, dar unde este Duhul Domnului, acolo este traire dupa voia lui Dumnezeu.
Unde este Legea, acolo sunt “faptele firii pamantesti”, dar unde este Duhul Domnului, acolo este “roada” binecuvantata a dumnezeirii.
Unde este Legea, acolo este robie, este constrangere, dar unde este Duhul Domnului, acolo este LIBERTATE. Legea te robeste, te apasa, dar Duhul Sfant este si “Duhul infierii”, si “Duhul slobozeniei”… Si la 2 Corinteni 3:17 ni se mentioneaza ca “unde este Duhul Domnului, acolo este slobozenia”, acolo este adevarata libertate.

Referindu-se la Lege, Pavel spune ca “slova omoara, dar Duhul da viata”. Legea ne tine in pacat, dar Duhul ne elibereaza… Apoi, este o mare diferenta intre a fi rob sau fiu, nu-i asa?!
Un om care toata viata a fost ‘rob al Legii’, si s-a ferit sa faca cutare sau cutare incalcare, dar care n-a experimentat eliberarea prin Duhul lui Dumnezeu, acel om va ramane pierdut. Un “fiu” insa cunoaste ce inseamna relatia directa cu Dumnezeu Tatal, o relatie in care se desfata…, prin libertatea adusa de Duhul lui Dumnezeu.
- De ce a ales Dumnezeu Ziua Cincizecimii ca sa ne trimeata Duhul Sfant?!
- Tocmai pentru a ne spune ca Legea a fost incapabila sa ne duca la ‘lucrurile’ pe care el le-a randuit pentru noi din vesnicie, la binecuvantarile Sale.

In Epistola catre Galateni, apostolul Pavel arata ca orice binecuvantare ar dori omul s-o obtina de la Dumnezeu, daca doreste s-o primeasca prin Lege, se inseala.. Cine se bizuie insa pe credinta/increderea in Domnul Isus, si cel care accepta pe deplin lucrarea Duhului Sfant in viata sa, acela se bucura de toate binecuvantarile lui Dumnezeu. Ieremia, Isaia, si alti profeti din V.T., au spus ca plinatatea binecuvantarilor lui Dumnezeu o vor primii credinciosii atunci cand Dumnezeu va turna peste ei Duhul Sau cel Sfant.
Si profetul Zaharia spune ca promisiunile si binecuvantarile lui Dumnezeu nu se vor face prin “tarie si putere”, ci “prin Duhul lui Dumnezeu”. Taria noastra, puterea si eforturile noastre, nu vor duce niciodatala obtinerea binecuvantarilor lui Dumnezeu, dar bizuirea pe Duhul lui Dumnezeu ne va face sa le obtinem din plin.

Pentru multe veacuri, Dumnezeu a lasat omenirea sub ‘imperiul’ Legii, ca sa ne arate neputinta cand este vorba de-a incerca sa ne mantuim prin eforturile noastre proprii. Apoi, in aceeasi zi in care a dat Legea, El a turnat Duhul Sau cel Sfant, ca sa ne invete ca neputinta Legii si a noastra este inlocuita de puterea desavarsita a Duhului Sfant.
Ceea ce era cu neputinta Legii, este acum posibil prin agentia Duhului lui Dumnezeu. Noi intram acum in binecuvantarile lui Dumnezeu nu prin eforturile noastre, ci datorita harului pe care l-am primit in Domnul Isus Hristos. Datorita inaltarii Sale in glorie, Dumnezeu ne-a trimes in loc pe Duhul Sfant, si cu El, plinatatea binecuvantarilor Sale.
Dumnezeu sa ne binecuvinteze pe toti, in asa fel incat sa traim viata pe care El ne-o doreste, prin puterea si calauzirea Duhului Sfant!

This entry was posted in Anverguri, Corneliu. Bookmark the permalink.

Comments are closed.