Duhul Sfant – Caracteristici

Cum putem detecta falsul atunci când este vorba despre lucrarea Duhului Sfânt? Destul de uşor. În Scriptură există suficiente caracteristici care indică in mod cert prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt. >
Acestea au fost evidenţiate chiar în ziua “cincizecimii”, când a avut loc coborârea Duhului Sfânt.

PRIMA CARACTERISTICĂ
În primul rând Duhul Sfânt ne oferă Cuvântul lui Dumnezeu.

Când ucenicii au fost umpluţi de Duhul Sfânt, ei au început să prezinte Cuvântul scris. Petru aduce în faţa ascultătorilor cuvintele Scripturii.
Există o relaţie directă între Duhul Sfânt şi Cuvântul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt este cel care a inspirat Scripturile:

“…nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt.” (2 Petru 1:21)Duhul Sfânt a dat Cuvântul proorocolor şi profeţilor ca aceştia să ni-L pună-n scris. De asemenea, Scriptura menţionează că Duhul Sfânt “ne călăuzeşte în tot adevărul” şi că “adevărul este Cuvântul lui Dumnezeu”. Domnul Isus spunea: “Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17).
Altfel spus, Duhul Sfânt călăuzeşte pe oameni în tot Cuvântul lui Dumnezeu. Cei plini de Duhul Sfânt proclamă, vorbesc, predică şi învaţă Scriptura.
În o mulţime de cărţi (sau în predici), autorii descriu tot felul de experienţe estatice deosebite, dar nimic din Cuvânt, pretinzând că Biblia este o revelaţie depăşită, ‘mucegăită’… Avem nevoie de revelaţii proaspete, zic ei.
Pe cine înşeală astfel de experienţe? Pe cei neştiutori.
Poate oare Duhul Sfânt, care a inspirat Biblia, care ne dezvăluie Scriptura, să afirme că ceea ce ne-a revelat până acum este anacronic, este depăşit?! Niciodată! Duhul lui Dumnezeu nu s-a contrazis niciodată. El ne-a spus că în Biblie avem tot adevărul, avem revelaţia completă a lui Dumnezeu şi nimeni nu are voie să adauge ceva la ea. Duhul Sfânt nu poate să apară acum cu o revelaţie nouă, oricât de mulţi înşelători sau înşelaţi pretind contrariul.

Întrucât în Cuvânt este inclus tot ceea ce a voit Domnul să ne spună, nimeni nu mai are dreptul să spună “Aşa vorbeşte Domnul…” fără să nu citeze din Scripturi. Nimeni nu mai poate adăuga ceva la Cuvântul lui Dumnezeu fără a intra sub blestem (v. Apoc. 22:18). Duhul Sfânt nu se contrazice cu Scriptura şi, ca atare, nu ne oferă revelaţii noi şi ‘Cuvânt Nou’, aşa cum îşi închipuie unii… Duhul Sfânt nu călăuzeşte înafara, în plus sau împotriva Cuvântului. Ceea ce trece peste Cuvântul scris nu este de la Duhul Sfânt, oricât de interesant ar fi acel mesaj.

Cei plini de Duhul Sfânt se ţin de Cuvântul scris al lui Dumnezeu şi nu se depărtează nici la dreapta , nici la stânga. Ei aplică versetele de la Efeseni 5:18-19: “…fiţi plini de Duh.
Vorbiţi între voi cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului
.”

A DOUA CARACTERISTICĂ ce indică prezenţa şi lucrarea Duhului Sfânt:
Duhul Sfânt Îl înalţă, Îl slăveşte pe Domnul Isus Hristos.

Vorbind despre Duhul Sfânt, Domnul Isus a spus: “El Mă va prosăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.” (Joan 16:14)
Unde se află Duhul lui Dumnezeu, acolo Domnul Isus este proclamat şi înnălţat, este glorificat. Petru, plin de Duhul Sfânt, în ziua cincizecimii a vorbit numai despre Domnul Isus Hristos, pe care L-a proclamat ca Domn şi Mântuitor:
Să ştie bine, deci, toată casa lui Israel, că Dumnezeu a făcut Domn şi Hristos pe acest Isus pe care L-aţi răstignit voi.” (Fapte 2:36) De fapt, în toate predicile din cartea Faptele Apostolilor se subliniază aceste lucruri. Predicile n-au alt subiect şi nu sunt prezentate lucrări ‘senzaţionale’ ci persoana şi lucrarea Domnului Isus.
Pălăvrăgeala contemporană ce are loc la amvoane, omiterea proclamării lui Isus Hristos ca singurul Domn şi Mântuitor, şi glorificarea a tot felul de ‘năzbâtii’ ale omenilor sau ale duhurilor de provenienţă necunoscută, etc., toate acestea nu sunt de la Duhul Sfânt.
Apostolul Pavel constată cu uimire şi amărăciune un fapt:
Iudeii, într-adevăr, cer minuni, şi Grecii caută înţelepciune; dar noi propovăduim pe Hristos cel răstignit…” (1Cor. 1:22-23)
Lumea-i ahtiată după senzaţional, după minuni, după înţelepciune ‘lumească’. Credincioşii adevăraţi, spune Pavel, cei plini de Duhul Sfânt, Îl propovăduiesc pe Isus Hristos “cel răstignit”.
Nu minunile îi ajută şi-i scapă pe oameni din păcat ci Evanghelia.
Este descrisă lucrarea Domnului Isus în cărţile pe care le citim?! Ni se spune cine este, ce-a făcut, cum putem să-L primim, cum putem fi mântuiţi şi cum putem beneficia de întreaga Sa lucrare?!

Mai toate cărţile şi predicile se referă la tot felul de experienţe bizare, şocante, lucruri senzaţionale, etc. dar mai deloc la lucrarea Domnului Isus. Foarte multe se spun sau se scriu astăzi, necinstindu-L pe Domnul Isus Hristos. Este adevărat că pe ici pe colo se menţionează şi numele Domnului dar dacă suntem atenţi la ce concluzii se trag, sau ce ‘lozinci’ finale se flutură, ne dăm uşor seama că acele mesaje nu provin de la Duhul Sfânt. Cine face lucrarea Domnului Isus ca subiect al propovăduirii, cine-L glorifică pe Domnul, acela este plin de Duhul Sfânt, călăuzit de Duhul lui Dumnezeu.

Sunt o mulţime de cărţi care vorbesc despre Domnul Isus dar în realitate glorifică alte lucruri ca Sabatul, Botezul, Sfânta Tradiţie sau te miri ce altceva… Nu Duhul Sfânt le-a inspirat pe acestea!

A TREIA CARACTERISTICĂ
ce indică prezenţa plenară şi lucrarea Duhului Sfânt:
Duhul Sfânt aduce pe oameni la experimentarea pocăinţei.

Experienţa produsă de Duhul Sfânt după care oamenii ar trebui să tânjească este POCĂINŢA şi umplerea cu Duhul Sfânt.
Să observăm ce s-antâmplat de ziua Cincizecimii…!
Când Duhul Sfânt a proclamat pe Domnul Isus ca Domn şi Mântuitor, oamenii au fost “străpunşi în inimă”:
După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi i-au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?” Pocăiţi-vă” le-a zis Petru „ (Fapte 2:37-38)
Duhul Sfânt a atins inima acelor oameni, i-a mişcat profund. Nu i-a mişcat să danseze, să se clatine pe picioare sau să cadă-n transe ci i-a împins la pocăinţă. Domnul Isus ne spusese deja că Duhul Sfânt “ va dovedi lumea vinovată în ce priveşte păcatul, neprihănirea şi judecata.” (Ioan 18:8)

Când Duhul Sfânt lucrează într-un grup de oameni, nu-i mobilizează la râsete isterice sau nejustificate, nu la chefuri sau manifestări deocheate, ci-i determină să se pocăiască.
Ce înşelaţi sunt acei care merg la întruniri unde se pretinde că acţionează Duhul Sfânt dar nu apar zdrobiri, lacrimi, străpungeri de inimă, pocăinţă…, ci dimpotrivă, se chiuie, se ţipă, se ţopăie, se acţionează haotic!
În multe din mesajele predicatorilor de astăzi este fluturată ideea că oamenilor le lipsesc experienţe euforice sau estatice şi prea puţini realizează că de fapt de pocăinţă au nevoie.

Este prezentă şi în noi această lucrare a Duhului Sfânt?!

A PATRA CARACTERISTICĂ
ce indică prezenţa plenară şi lucrarea Duhului Sfânt: abundenţa roadelor din belşug, a roadelor Duhului.

Comunitatea prezentată în Fapte 2 a impresionat prin rodirea Duhului Sfânt.
În vremea noastră se face tot mai multă confuzie între darurile Duhului Sfânt şi roadele Duhului Sfânt.
Semnificative pentru prezenţa din plin a Duhului Sfânt sunt roadele, deşi mulţi înclină să afirme că darurile primează.
Domnul Isus ne-a şi atenţionat dealtfel cum deosebim net dacă o persoană este sau nu călăuzită de Duhul lui Dumnezeu: “după roadele lor îi veţi cunoaşte” (v. Matei 7)
Darurile pot fi contrafăcute sau poţi să ai o mulţime dar dacă n-ai ca roadă dragostea, “nu-ţi folosesc la nimic” (v. 1 Cor. 13)
Duhul Sfânt produce o mărturie impresionantă în viaţa acelora pe care-i umple.
Să urmărim descrierea acelei comunităţi:
42 “Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frângerea pîinii, şi în rugăciuni.
43 Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
44 Toţi cei ce credeau, erau împreunã la un loc, şi aveau toate de obşte.
45 Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.
46 Toţi împreună erau nelipsiţi de la Templu în fiecare zi, frângeau pâinea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de inimă.
47 Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei ce erau mântuiţi
.” (Fapte 2:42-47)
Acolo era prezentă dragostea: îşi vindeau ce aveau şi-mpărţeau veniturile după nevoile fiecăruia. Acolo era bucuria prezenţei DS: luau hrana cu bucurie, în fiecare zi. Tot acolo era pacea care întrece orice pricepere… Credincioşii de atunci au fost prigoniţi, au trecut prin persecuţii mari, dar au rămas liniştiţi lângă Domnul şi s-au rugat să poată propovădui Cuvântul cu şi mai multă îndrăzneală.
Acolo, “fiecare era plin de frică”, de temere de Dumnezeu, fiindcă acolo era evlavie. Tot acolo era şi sfinţenie pentru că toţi activau cu “curăţie de inimă”.
Plinătatea Duhului Sfânt produce roade ca acestea: “dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinciosia, blândeţea, înfrînarea poftelor” (Gal. 5:22-23) etc.

Duhul Sfânt produce în cei credincioşi, care se dedică Domnului, o mărturie copleşitoare.
Ei impresionează prin dragostea ce-o au unii pentru alţii, prin bucuria lor permanentă şi ‘radiaţia’ produsă (la propriu şi la figurat), prin bunătatea pe care o manifestă în acte folositoare pentru ceilalţi. Tot ei impresionează prin sfinţenie, trăind separaţi de lume, şi prin evlavie, temându-se de Domnul şi acţionând cu reverenţă, cu respect.
Aceştia, în tot ce întreprind, Îl slăvesc pe Domnul Isus Hristos. Fie ca noi toţi să avem mărturii care să-L glorifice numai pe Domnul!

Când astfel de credincioşi trăiesc sub controlul Duhului Sfânt, acolo Duhul Sfânt poate să facă semne şi minuni, “adăugând în fiecare zi la numărul lor pe cei mântuiţi”.

CATEVA CONCLUZII

Duhul Sfânt doreşte să-i “umple” pe cei credincioşi…!Cei care au această Plinătate, pun mare preţuire pe Cuvântul lui Dumnezeu, nu pe revelaţii extra-biblice. În Scripturi, Duhul Sfânt ne prezintă REVELAŢIA SA COMPLETĂ, fapt pentru care “nu mai este nimic nou sub soare”. Duhul Sfânt înalţă şi glorifică pe Domnul Isus Hristos şi nu pe oameni sau ‘experienţe’ umane.
El ne prezintă cine este Domnul Isus, care este lucrarea Lui şi cum pot oamenii să beneficieze de aceasta.
Duhul Sfânt Îşi dovedeşte prezenţa în primul rând prin faptul că ne “străpunge inimile” cu mesajul Evangheliei şi ne aduce la pocăinţă; El ne înnoieşte mintea, gândirea…

În sfârşit, Duhul Sfânt produce şi credincioşi care se lasă umpluţi de El şi care aduc ‘mărturii’ impresionante prin “ROADA” Lui, care este minunată.
Unde este Duhul Sfânt, acolo este reverenţă faţă de Domnul şi TRĂIRE ÎN SFINŢENIE.

Corneliu

(va urma)

This entry was posted in Corneliu, Duhul Sfant. Bookmark the permalink.

Comments are closed.